Categorie: Editorial

Am devenit un boem rău. Din punctul de vedere al doamnei mele, unica de altfel, sibianca mea dragă, Gabi. Nu mai merg la cumpărături cu ea, nu mai scot căţeluşa la plimbare, nu mai spăl vase. Doar socializez cu boema.

Luni seară am fost la cenaclu. Sâmbătă, doar, am ieşit cu doamna la Don- Titi, proprietarul de Pod, de la subsol, crama de lângă Podul Minciunilor. În rest, nimic. O ignor în ziua ei liberă şi nu-i spun poveşti de amor ca în Scisoarea de dragoste a lui Mihail Sebastian. Ce păcat că n-a ieşit un film din ea. Aşa. …

Aveam 22 de ani. S-a întâmplat undeva după ora 21. M-a prins pe undeva în faţa blocului, unde locuiam, la Universitate, în spatele Arhitecturii.

Am crezut că este o explozie nucleară pentru că atmosfera se umpluse de un praf alb. Totul se clătina, ca în desene animate. Se auzeau zgomote nefireşti, mi s-a părut că trăiesc ceva paranormal. Nu mi-am dat seama că, în jurul meu, multe clădiri se prăbuşiseră. Am urcat, pe scări, să văd ce fac părinţii mei. Erau bine, mobila din casă, se cam plimbase. Stăteam la etajul opt. Tata a plecat la ziarul unde lucra, eu, …

De mai bine de două săptămâni, m-am mutat cu biroul pe Bulevardul Unirii, undeva la mijloc, între Casa Poporului şi Piaţa Unirii. Am ferestre mari, la stradă, şi, ca orice român, mă uit pe geam.

Zona nu pare aşa de populată, cu toate că blocurile sunt locuite, iar la două balcoane am văzut şi rufe la uscat. Tot ce există aici s-a născut după cutremurul de la 4 martie 1977, dar nu numai. Gândind, o parte din mine pe stil vechi, mă simt într-o zonă privilegiată, a Bucureştiului, în vecinătatea uneia dintre cele mai mari construcţii de pe Planetă. Totuşi, …

Sunt foarte departe de a putea fi catalogat drept un lăudator al lui Emil Boc. Cu, aproape, doi ani în urmă lucram la alt ziar şi am semnat un ciclu de articole despre el şi amanta lui, din Bucureşti.

Beneficiind, atunci de colaborarea cu cei mai buni paparazzi, din istoria de până acum, a României, am avut privilegiul să văd sute de poze cu Boc şi cu familia lui. Cea mai parte dintre ele s-au publicat, dar eu am văzut mult mai multe. Şi mi-am format o părere destul de profundă despre acest om, pe care, de altfel, nu l-am …

Din când în când, nu prea des, pentru că altfel face rău la instituţia fundamentală a gândirii e bine să faci câte o pauză mai lungă, sau mai scurtă, după posibilităţi şi necesităţi.

Începând de astăzi rubrica Gică Contra ce cu cafea fierbinte alături citeaţi până în clipa de astăzi intră întro benefică amorţire, sau dacă vreţi, în inventar, restaurare, curăţenie şi igienizare, iar subsemnatul nu mai scrie la Atac. Nici la Atac, nici în altă parte. Întrebarea firească, ce vine precum apa caldă pe ţeava de apă rece, sau invers este „Da, de ce?” Răspunsul, sofisticat şi plin de …

Sibiul, la sfârşit de iarnă, mocirlos pe alocuri, e totuşi plin de farmecul lui. Am descoperit o boemă care în alte condiţii nu mi-ar fi atras atenţia, dar fiind în preajma boemilor sibieni şi nu numai, mi s-a părut deva de vis.

Chiar lângă Podul Minciunilor, peste drum de Atrium, Don Titi are o cramă, de ani de zile, denumită Podul. Ei, Podul, La Pod, se află la subsol şi de cum intri vezi scris mare: "Local numai pentru studenţi!" Crama e de efect. Cărămidă de cărămidă. Scaune de scaune. Mese zdravene. Cât despre Don Titi, nicio vorbă rea. Ştie …

„Nu există adevăr suprem, ci numai adevărul fiecăruia” citeam acum mulţi ani pe spatele unui pachet de grisine făcute cu ulei de măsline. Adevărul este până la urmă o noţiune abstractă, care ţine de percepţie şi de simţurile extrem de înşelătoare, care pun mai mereu piedică obiectivităţii şi dau desori cu ea de pământ, dacă ar fi să-i dăm crezare lu nea Platon, care şi el se indoia de capacitatea noastră de a trece dincolo de pârleazul simţurilor.

Lăsând speculaţiiiiiiiiiiiiiile (ce frumos arată cuvântul cu mai mulţi i, parcă e un şoricar) filosofice în ulcica lor, gestul Mihaelei …

Deşi multă lume spera că mitul surorilor Gabor se va destrăma cât de curând, precum o pereche de ciorapi croşetaţi în timpul primului război mondial şi uitaţi în podul unei case din comuna Pianu (oare o exista şi comuna Clavecinu?) se pare că zarurile nu au fost încă aruncate şi că cele două surori stau bine mersi pe imaginea lor, precum cloştile pe ouă.

Întereseant este, nu faptul că cele două sunt mediatizate maxim cu tot felul de prostioare care se întâmplă în viaţa lor, ci cele două modele comportamentale pe care le propun. Până la urmă, în afară de faptul …

Copiii necesită multă atenţie, iar aceasta oferită în primii 3 ani este crucială pentru dezvoltarea lor ulterioară.

Succesele geneticii medicale şi demonstrarea modificărilor funcţionale la nivelul creierului în tulburările psihice, constituie o veritabilă noutate a acestui început de secol. Se evidenţiază faţetele pluridimensionale ale relaţiei părinţi-copii şi rolul familiei, ca sistem social şi mediu de dezvoltare a copilului în primii ani de viaţă, precum şi importanţa asigurării unui climat familial armonios absolut necesar unei dezvoltări cerebrale în parametrii normalităţii. Familia modernă tipică este alcătuită din tată, mamă şi doi copii; ambii părinţi lucrează şi amândoi contribuie la creşterea şi dezvoltarea …

„Multe şi întortochiate sunt căile televiziunii” spunea pe data de 21 martie 1965 o distinsă doamnă care vinde flori de grădină în piaţa Unirii.

De mai multe zile observ cu curiozitatea cu care te uiţi să vezi dacă unui melc cu coarne nu i-au crescut cumva şi copite, că decolteurile Andreei Esca sunt din ce în ce mai generoase, serioasa şi carismatica prezentatoare de la PRO TV expunând cu generozitate ceea ce Dumnezeu i-a pus pe piept. Pentru a înţelege mai bine cât de revoluţionară este noua atitudine am să reamintesc celor care au nevoie de lecitină în cantităţi …