„Nu există adevăr suprem, ci numai adevărul fiecăruia” citeam acum mulţi ani pe spatele unui pachet de grisine făcute cu ulei de măsline. Adevărul este până la urmă o noţiune abstractă, care ţine de percepţie şi de simţurile extrem de înşelătoare, care pun mai mereu piedică obiectivităţii şi dau desori cu ea de pământ, dacă ar fi să-i dăm crezare lu nea Platon, care şi el se indoia de capacitatea noastră de a trece dincolo de pârleazul simţurilor.
Lăsând speculaţiiiiiiiiiiiiiile (ce frumos arată cuvântul cu mai mulţi i, parcă e un şoricar) filosofice în ulcica lor, gestul Mihaelei de a îşi şterge pantofii divorţului pe draperia presei este unul urât, dar justificat. Îmi amintesc (fără pea multă lecitină) că în singurul interviu în care Elan motiva despărţirea de Mihaela tonul era ponderat şi mai mult decât decent, iar ţigănia şi acuzaţiile, inerente în multe alte cazuri, au stat pe fundul apelor, precum somnii ăia uriaşi, pe care nu e bine să-i tulburi. Cu cu multe luni în urmă, prin vară, Academia Caţavencu băga strâmbe, cum că de ziua bărcilor de fiţe petrecută la Mamaia, Elan ar fi prins-o pe Mihaela întro cameră de hotel, cu un cetăţean de sex masculin, întro ipostază mapuţin ortdoxă şi deloc mozaică.
Gurile rele bagă în patul Mihaelei destule persoane fizice, e adevărat fără prea multe dovezi. Ca şi în cazul acuzaţiilor care i-se aduc Mihaela bate apa în piuă şi arată pisica înfometată fostului soţ din motive care mie îmi scapă, aşa cum scapă un peştişor din mâna unui pescar neatent. Motivul real al ieşirii Mihaelei în presă cu acuzaţii este unul legat de propria imagine. Relaţia ei cu Oţil nu este una prea bine văzută şi bănuiesc încetişor, că multe dintre prietene i-au reproşat lipsa de tact în căsătoria ei cu Elan. Dacă leg puţin cu bandă adezivă transperentă interviul dat recent de Mihalela cu o declaraţie în care acuza presa de rea credinţă, lucrurile încep să devină străvezii ca foiţa de ceapă olandeză. Mihaela Rădulescu a mizat, în momentul în care şi-a făcut publică relaţia ei cu Dani, pe un imens capital de imagine pe care îl acumulase.
Şi pe faptul că Dani este un tip haios şi cu priză la public. Ceea ce nu a pus la socoteală a fost faptul că imaginea de doamnă pe care a încercat să o construiască în ultimii ani se lipea greu cu noua imagine de femeie nonconformistă pe care încearcă acum să o impună. Gazda emisiunii Duminica în familie încearcă să se disculpe şi să motiveze un gest firesc în felul lui, afundându-se tot mai tare în mocirla speculaţiilor şi a invectivelor cu care presa şi opinia publică o vor blagoslovi. Faptul că ameninţă cu darea în fapt a multor cucoane care au trecut, zice ea, prin patul lui Elan are în subliminal un measj, care are tangenţe cu subiectul, cât are tangenţă tangenta la coarda de cerc cu piramida lui Khufu.
Interviul este unul cifrat dar din păcate nu am decât o parte din cifru şi chiar dacă l-aş avea pe tot ,nu aş spune ce am găsit acolo, din decenţă. În interviu e vorba de mere, dar de fapt se referă la pere, pentru că dacă Mihaela Rădulescu avea chef să verse pe jos paharul cu ulei şi cojile de banană, şi să trâmbiţeze adevăratul motiv al despărţirii, o făcea atunci, nu după ce au dat zăpezile în munţii Parâng. Interviul este unul dintre cele mai slabe date de Mihalea şi citite de mine, iar rezultatele în planul imaginii ei vor fi greu de anticipat, dar în nici un caz nu vor fi prea bune. Sper ca până la urmă Mihaela să înţeleagă că în public se spală numai rufele de fiţe, nu şi ciorapii şi chiloţii şi că bumerangul unor declaraţii poate lovi fix în plexul solar al celuia care l-a aruncat.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi lăptişor de marcă şi timbre animate.
