Sunt foarte departe de a putea fi catalogat drept un lăudator al lui Emil Boc. Cu, aproape, doi ani în urmă lucram la alt ziar şi am semnat un ciclu de articole despre el şi amanta lui, din Bucureşti.
Beneficiind, atunci de colaborarea cu cei mai buni paparazzi, din istoria de până acum, a României, am avut privilegiul să văd sute de poze cu Boc şi cu familia lui. Cea mai parte dintre ele s-au publicat, dar eu am văzut mult mai multe. Şi mi-am format o părere destul de profundă despre acest om, pe care, de altfel, nu l-am văzut în viaţa mea.
Acel episod, rămas în memoria unor oameni datorită unui căţeluş din pluş, mi-a arătat un om tare. Boc a negat, a ameninţat cu judecata, şi-a liniştit familia, iată a mers mai departe, a câştigat alegeri, a ajuns Prim Ministru. După ce mai căzuse şi de pe scenă, în emisiunea lui Andrei Gheorghe.
Nu îmi dau seama de ce toţi prietenii mei îl critică, pentru că observaţiile legate de înălţime mi se par de prost gust. Am vrut un om cinstit în fruntea ţării? Îl avem. Am vrut un Premier care să nu se certe cu Preşedintele, ales de noi? Îl avem. Am vrut un gospodar, în fruntea guvernului, care să elimine hoţiile şi risipă? Îl avem.
Nu cred niciodată în criticile pe care Guvernul, de la putere, le aduce celui de dinainte, dar se vede cu ochiul liber că Tăriceanu s-a comportat ca un mare boier. A dat la toată lumea şi în primul rând la prieteni, a fost generos cu resursele ţării şi cu bugetul, ba a mai lăsat şi unele datorii, cum sta şi bine unui om care trăieşte pe picior mare.
Toate acestea nu s-ar fi văzut dacă nu începea criza, sau s-ar fi văzut mai puţin. Acum a venit Boc şi face curăţenie. Poate nu-i face nici lui plăcere, dar altfel nu se poate.
În ziarul de astazi, în paginile de politică, prezentăm o sinteză a măsurilor pe care Boc le-a luat deja, sau pe care le preconizează. Mi se par bune şi singurele posibile.
Horia Tabacu
