Deşi multă lume spera că mitul surorilor Gabor se va destrăma cât de curând, precum o pereche de ciorapi croşetaţi în timpul primului război mondial şi uitaţi în podul unei case din comuna Pianu (oare o exista şi comuna Clavecinu?) se pare că zarurile nu au fost încă aruncate şi că cele două surori stau bine mersi pe imaginea lor, precum cloştile pe ouă.
Întereseant este, nu faptul că cele două sunt mediatizate maxim cu tot felul de prostioare care se întâmplă în viaţa lor, ci cele două modele comportamentale pe care le propun. Până la urmă, în afară de faptul că sunt în standardele agenţiilor de manechine, cele două nu au nimic senzaţional. Sunt două fete care au avut şansa de a a se descălţa de tenişii de Bacău direct în uşa celebrităţiide Bucureşti. Între Monica Columbeanu şi sora ei mai mică mocneşte un ”război” de imagine. Prima a avut şansa să-l cunoască pe Irinel Columbeanu şi să-i facă o copil superb la vârsta la care alte fete o aburesc prin viaţă, ca orbetele prin ceaţă.
Mezina familiei, Ramona, beneficiară indirectă a celebrităţii surorii mai mari, a ales alt drum, prezenţele ei prin cluburi şi exagerarea până la limitele grotescului a gesturilor şi atitudinilor făcute pe acolo, băgând-o şi pe ea în cărţile mediatizării. ( în volumul 15). Vrem să vedem sau nu, cele două surori propun două imagini diferite ale aceluiaş compot monden. Monica a început să ia lecţii de limba română, ştie care e diferenţa între intrinsec şi extrisec, s-a şlefuit şi s-a cam băbit. Imaginea pe care Monica o propune e a unei cucoane în devenire, cu prespectiva de a se implica peste câţiva ani în afaceri majore, care să-i aducă stabilitate finaciară şi o celebritate mai solidă decât cea actuală, pusă evident cu târtiţa pe alte baze (celebritatea, nu Monica) La capătul celălalt al funiei, Ramona propune şi ea un model. Cela al fetei dezinhibate, care vrea neapărat să iasă în evidenţă prin mici excese nocturne, capabilă să ia taurul şi de coarne şi de coadă şi de ce mai atârnă prin zonă şi să se căpătuiască peste câţiva ani, atunci când îi va veni mintea la cap.
Deşi relaţia dintre cele două surori pare una armonioasă, nu prea e, iar cel două căi alese nu par a se intersecta prea curând. Dincolo de bârfele care le înconjoară, precum fulgii de la o pernă sfâşiată, cele două propuneri de modele de viaţă, sunt atent disecate de mai toate adolescentele din ţara lui Ogică vodă, care cred că drumul spre celebritate trece obligatoriu prijn patul unui bărbat bogat, sau prin cluburile de fiţe din Bucureşti. Adevărul e undeva la mijloc, între strada Mântuleasa şi piaţa Traian. Nici una dintre ele nu are o calitate notabilă şi nu s-a făctut remarcată prin ceva constructiv. Oricum e prea devereme. Nu sunt sigurele care pun boii înaintea carului şi care ştiu să speculeze abil jocul de-a şoarecele cu pisica pe care media îl face cu vedetele construite din abur şi abureală.
Cele două surori trăiesc şi au notorietate pe valul mediatizării şi pot spune cu mâna pe o bucată de friptură rece de pui că nu greşesc prea mult. Cele două modele comportametale propuse sunt ambele valabile cu condiţia ca cele care le adopătă să aibă şi nervii tari necesari pentru a nu recţiona la sutele de invective şi miile de jigniri pe care le primesc zilnic. „Războiul” de imagine dintre cele două surori e real şi latent. Sunt două feţe ale aceleiaş monede a celebrităţii. A unei celebrităţi iluzorii care se reconstruieşte din mers. Fără concluzii.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi curci bicefale şi aspirina săracului cu vitamina C
