Orbecăim, fără orizont, prin bezna tranziției, între trecutul, prezentul și viitorul dictaturii mediocrității. E ca o plagă și fatalismul ce ne marchează viața de generații, de parcă Dumnezeu se joacă, făcând farse logicii și inteligenței create, impunând prostia ca și condiție a ocupării funcțiilor de manager public. În spatele demagogiei codurilor de conduită, ce contează doar ca imagine și marketing pentru ignoranți și naivi, domină primitivismul generat de instinctele primare, în care prioritară este puterea nu legea.
Într-o pseudo-democrație originală, „liber-consimțită” prin politica pumnului în gură și cizmei cazone pe grumaz, cetățeanul reprezintă un …