Boema bucureşteană: Podul din subsol. Iarnă sibiană (20)

Sibiul, la sfârşit de iarnă, mocirlos pe alocuri, e totuşi plin de farmecul lui. Am descoperit o boemă care în alte condiţii nu mi-ar fi atras atenţia, dar fiind în preajma boemilor sibieni şi nu numai, mi s-a părut deva de vis.

Chiar lângă Podul Minciunilor, peste drum de Atrium, Don Titi are o cramă, de ani de zile, denumită Podul. Ei, Podul, La Pod, se află la subsol şi de cum intri vezi scris mare: "Local numai pentru studenţi!" Crama e de efect. Cărămidă de cărămidă. Scaune de scaune. Mese zdravene. Cât despre Don Titi, nicio vorbă rea. Ştie cum să-şi servească muşterii. Propune la început o ţuică fiartă, în cănuţe de lut, pitoreşti precum crama. Apoi, recomandă feluri de "mâncare studenţească":

– pită frecată cu untură, mă rog, grăsime cum zice el, dreasă cu usturoi
– pită cu fasole bătută şi ceapă
– pită cu zacuscă şi dreasă cu varză acră.

Apoi să te ţii de şpriţuri pe săturate, cum vrei, alb, roşu, vin de casă, neapărat. Sau se poate continua, cât mai e frig pe-afară, cu vin fiert, servit tot în căni de lut, ca-ntr-o cramă care se respectă. Aici, chiar anul trecut, studenţii la arhitectură au trecut pragul, Adam Puslovic, Ioana Crăciunescu, Dan Mircea Cipariu ori Ion Mircea, şi şi-au lăsat semnăturile pe o pânză frumoasă, cu înscrisuri "Pentru al nostru tată, Don- Titi".

Don- Titi se plânge mesenilor că n-are şi el o palmă mai mult, ca să poată aprinde singur lampadarele. De jur împrejurul cramei vezi tot felul de acareturi vechi, de la o lampă veche, cu gaz, un sifon mai vechi decât lampa, clopoţei de la o mie opt sute şi ceva, şi colăcei din partea casei, dacă mai întârzie comanda, "ca să nu vă fie stomacul chiar gol" până se gată pita de uns.

"La Podu" lui Don- Titi se ascultă muzică veche, de la Baniciu ori Vintilă, Pasărea Colibri şi Phoenix, la o adică, până la sunete vechi, franţuzeşti. Aici se strâng studenţi din tot Sibiul. De la Jurnalistică, de la Comunicare, d ela Drept, chiar şi de la Teologie. Don- Titi ţine la clienţii şi la Podu lui şi preţurile le ţine cât poate el de jos, la subsol, pentru studenţi.

Valentin Leahu