Lună: decembrie 2015

Religia, nu Dumnezeu, promovează obscurantismul

 

În ultima perioadă, în spațiul public, au apărut tot felul de luări de poziție în favoarea cetățenului român, emigrat (economic) în Norvegia, stil siriano-irakian, care își educa (conform unor percepte religioase primitive) copiii prin aplicarea de corecții fizice. Și în loc să condamne astfel de obiceiuri retrograde și să denunțe extremismul și fanatismul religios în spatele căruia se ascund frustrări umane și sunt justificate astfel de violențe domestice, mass-media, așa zis creștină, a condamnat, în bloc, ocolind adevărul, decizia instituțiilor norvegiene prin care părinții au fost deposedați de dreptul de a-și educa copiii.

            Deși – moștenire de …

Gelu-Ștefan Diaconu, a devenit „interes național”?

Arestarea și, în special, faptele pentru care a fost arestat șeful PSD Satu Mare, Mircea Govor, sunt, de departe (sau, cel puțin, ar trebui să fie), subiectul numărul unu în România, pentru că, pentru prima dată după a doua mare politizare, tip comunist, marca „Năstase”, o instituție fundamentală a statului spune, cu subiect și predicat, cum se politizează administrația publică, cum se fac numirile pe funcții în România – stil comunist, în care pregătirea și experiența profesională sau competența n-au nici un rol -, care sunt efectele catastrofale ale politizării asupra mediului de afaceri și econoiei …

Mediocritatatea, tipic comunistă, e și în presă

 

Școala românească și, în special, cea pe bază de tarife (studii, examene, cursuri, cărți, reexaminări, etc.) produce mediocrități certificate cu diplome, a căror influență în societate e mai mult decât catastrofală. Iar dacă mediocritatea, creată de diplomele fără acoperire valorică, excelează la vreun capitol, acela e al pretențiilor de specialiști în toate domeniile, impunându-și punctul de vedere nu prin competență sau experiență ci prin vorbărie goală, tupeu, nesimțire, critică permanentă și demagogie, precum activiștii partidului comunist, veșnic deținători de soluții perfecte, ce au stagnat România, menținând-o la peste 50 de ani decalaj față de țările vestice ale Europei.

Reformăm (epurăm), consecvent, administrația. Dar bilanțul „reformelor” cine naiba-l face?

Incă un ciclu ratat, din lunga listă a celor douăzecișase de ani de speranțe neîmplinite, fără bilanț. Și încă o dată, păpușarii națiunii, ca niște fachiri autentici, din cioburile puterii, selectând ceea ce, aparent, a rămas necompromis, mai scot o dată, la tarabă și la mezat, vreo câteva tone de promisiuni și încă câțiva kilometri de speranță. Iluzii, frumos ambalate, încât să pară materializabile, ne sunt garantate de o nouă echipă, scoasă din jobenul – infinit se pare -, al celor care au creat și controlează sistemul ce dirijează destinele unui popor, condamnat, se pare, la …

Și Diavolul i-a cerut timp lui Dumnezeu ! Oare de ce?

Dacian Cioloș, la parada militară de 1 Decembrie, declara: Am nevoie de timp pentru a construi ceva durabil. Ca să schimbăm România trebuie să ne schimbăm pe noi înșine.

Frumos spus D-le Cioloș, dacă ar fi fost spus într-o biserică și într-o țară precum Danemarca, Suedia sau Finlanda. Nu în România unde hoția, minciuna, demagogia, aroganța, au devenit virtuți și reper pentru generația actuală. Din păcate, D-le, Cioloș toți predecesorii au spus la fel. Intrebarea mea este, ca și cea adresată precedenților: Cui folosește timpul solicitat ? Cetățeanului român ? Românul vi l-a acordat și …