Editorial: Sandu Geamănu şi Călăii CFR-ului

Am stat la masă cu Gemenii. Am mâncat şi am băut cu ei, chiar am vorbit mult, pe vremuri. Eram oarecum prieten cu Petrică, fratele mai mare al lor, cel cu care Sandu vorbea la telefon, în Belgia (în puşcărie). Am pierdut legătura cu ei de peste zece ani. Ne-am văzut fiecare de drumul nostru. Observ că Sandu Geamănu este mult în atenţie şi, probabil, se va comenta despre el în următoarele zile. Merită.

Îmi este teamă că, peste o săptămână, Sandu Geamănu va rămâne în atenţie şi „CFR-ul” va fi uitat. Când scriu, privesc la televizor revolta feroviarilor. Ca …

Psihologul de serviciu: Identificarea, model sau limită?

Există trei planuri la intersecţia cărora se află viaţa fiecărui individ şi anume: planul real, planul imaginar şi planul simbolic. În viaţă, utilizăm resursele şi acumulările de care dispunem, bazându-ne pe aportul genetic, configuraţia mediului de existenţă şi mai ales pe educaţie. Deşi suntem fiinţe unice, toţi indivizii au tendinţa de a se identifica cu un anumit model existenţial, investit cu o anumită rată de succes. Identificarea cu modelul ales, face parte din viaţa noastră, indiferent în ce plan evoluăm în acel moment.

Restructurarea şi reformularea

Restructurarea este un proces extrem de dinamic, necesar adaptării şi evoluţiei noastre psihice la realităţile curente. …

Eternităţi de o zi: Arta inutilei conversaţii

Democraţia pare a fi, pentru actualul Guvern, o jucărie numai bună de mânuit la vreme de criză. Asta ar însemna să fie ascultate părerile tuturor celor care au de zis ceva în legătură cu soarta naţiunii şi să se ia măsuri în consecinţă. Zis şi făcut. Dialogul social a fost abordat cu veritabilă frenezie. Luni de zile şi-au bătut gurile şi sindicatele, şi asociaţiile patronale. Nu s-a ajuns vreodată la consens. Era şi greu – se va spune, interesele acestora fiind, în esenţă, divergente. Guvernul a arbitrat totul cu abilitate, astfel încât s-a reuşit o nesfârşită discuţie în van.

Sindicatele au …

Editorial: Evenimente de Cannes. Echipa de dezinformare încearcă să coopteze tineri regizori români, premiaţi la festivalurile internaţionale

Nici gripa porcină, nici moţiunile de cenzură, nici decapitarea a 15.000 de funcţionari publici, nici măcar scandalul, din ce în ce mai dubios, de la Mall Plaza, nici noile candidaturi la prezidenţiale, nici ultimul sondaj Curs nu au mai atras atenţia, ieri, nimănui.

De la prima oră a dimineţii, opinia publică alfabetizată, din Româ- nia, a fost captată de noile reţineri ale unor prezumtivi hoţi de ma- şini. Percheziţiile, posibilele implicări ale lui Sandu Geamănu atât în conducerea unor reţele de crimă organizată, cât şi – în egală măsură – în activităţile poliţiei de combatere a acestora, dezbaterile privind reţinerea …

Psihologul de serviciu: Inima, regina balului

În mod clasic, medicina împarte organismul în unităţi funcţionale, dar pacientul îşi simte corpul ca pe o unitate. Astfel, alături de simptomatologia prezentă la nivel organic, se simte şi disconfortul psihic. Dacă la începuturile umanităţii oamenii se bazau cu predilecţie pe instincte, pe parcursul evoluţiei noastre am început să raţionalizăm tot mai mult fiecare act existenţial.

Capul

Ca instanţă supremă a corpului, capul a învăţat să domine cele două centre energetice corespunzătoare regiunii inimii şi bazinului. Capul, dispune prin simţurile pe care şi le subordonează, de un monopol de informaţii pe care le primeşte, le procesează şi apoi ia decizii care …

Desluşiri: Irascibilitatea prezidenţială

Lesne de remarcat, pentru orice privitor, tot mai pronunţata iritabilitate a lui Traian Băsescu. De înţeles, desigur, după scăderea accentuată a încrederii pe care i-o mai acordă populaţia, ca urmare a unui cumul de calcule greşite şi a unor erori atitudinale. (Nu stau să le enumăr nici pe unele, nici pe altele, ele fiind peste măsură de numeroase.)

Ce spun, de fapt, aceste ieşiri ale şefului statului, care prinde a se supăra, din senin, ca văcarul pe sat – cum se zice-n popor -, ba pe ziarişti, ba pe societatea civilă, ba chiar şi pe guvernul pe care, după propriile-i spuse, …

Editorial: Anestezia totală

Văd că nu mai avem probleme de niciun fel. Serviciul de dezinformare ne-a adormit. Toată lumea vibrează despre fotbal. Sunt sume de bani, tocmai bine stabilite, ca să nu fie nici mult, nici puţin, sunt ascultări telefonice, care pun în gardă pe toată lumea, sunt vorbe care anunţă ce se va întâmpla. Parcă problemele de fiecare zi nu mai pot conta.

Eu am fost, de Paşte, în Grecia, în Creta. M-am simţit bine. Dar am fost şi cu mintea la oile noastre. Am observat că toţi, acolo, câştigă puţin, dar sigur. Au, de exemplu, două apartamente, pentru închiriat, şi o …

Eternităţi de o zi: Efectele perverse ale unei decizii injuste

Politicienii care consideră că ar conduce ţara au fost luaţi de valul puterii, procedând la o decizie injustă, strâmbă. Până şi cinicul Traian Băsescu a catalogat ca fiind „brutală” măsura de politizare a instituţiilor descentralizate. Dar măsura a fost luată şi, chiar dacă va fi „reanalizată”, aşa cum a cerut şeful statului, răul e făcut. S-a văzut cu limpezime faptul că actuala coaliţie n-are nimic sfânt, în afară de dorinţa de-a înrobi România. Dacă acesta este primul pas al unui proces, îndelung aşteptat, de modernizare a administraţiei, el anunţă un parcurs catastrofal.

Şi până acum funcţiile de conducere din judeţe au …

Note din boemă: Sibiu, ţi se pregăteşte câte ceva! (2)

Ioan Cărmăzan şi „O secundă de viaţă”. Lucki şi gâlceava cu exteriorul

Oraşul de pe malul Cibinului aşteaptă cu nerăbdare să răbufnească setea de a i se dărui cultură prin toate locurile măiastre ce o pot găzdui. Lăcaşurile de teatru şi nu numai sunt pregătite să dea în clocot la anualul Festival Internaţional de Teatru. „Asociaţia culturală Cenaclul de la Păltiniş” prepară o revistă cu acelaşi nume, în ciuda multora care n-au ce face decât să se priceapă la înciudare.

„Cenaclul de la Păltiniş” este o asociaţie, după cum se anunţă în programul ei, care îşi propune „promovarea talentelor române …

Editorial: Am patit un necaz


Am trimis un "drept la replica" pentru ziarul Ziua. Mi s-a publicat. Am avut multe comentarii.

Evreul care doreste antisemitism

Nu mi-a placut, pur si simplu, articolul "Nu voi ierta niciodata Romania", publicat in Ziua, de ieri. Am 54 de ani si nu am cunoscut nici un roman antisemit, pana la data, cand scriu.Tata mi-a povestit ca, in anul cand s-a angajat la Romania Libera (1949), acolo, erau doar doi romani si restul evrei (cam 200), adica, tata se simtea un fel de minoritate nationala. S-a descurcat, evreii nu i-au …