Văd că nu mai avem probleme de niciun fel. Serviciul de dezinformare ne-a adormit. Toată lumea vibrează despre fotbal. Sunt sume de bani, tocmai bine stabilite, ca să nu fie nici mult, nici puţin, sunt ascultări telefonice, care pun în gardă pe toată lumea, sunt vorbe care anunţă ce se va întâmpla. Parcă problemele de fiecare zi nu mai pot conta.
Eu am fost, de Paşte, în Grecia, în Creta. M-am simţit bine. Dar am fost şi cu mintea la oile noastre. Am observat că toţi, acolo, câştigă puţin, dar sigur. Au, de exemplu, două apartamente, pentru închiriat, şi o firmă de „rent car”. Poate şi duc portocale, lămâi la piaţă. Din fiecare loc – doar eu le-am identificat pe acestea – îşi iau câte puţin, în fiecare săptămână. O fac conştiincios. Ştiu că, dacă ar da plasă, ar fi rău pentru toţi. Mam interesat şi am aflat că toţi se plătesc pe toţi.
Nu este glumă. Nu se pune problema despre ţepe, deşi şi acolo ar fi criză. Scriu aceste cuvinte pentru că am observat că, la noi, nimeni nu mai plăteşte pe nimeni, cât o merge.Pe de altă parte, dacă în miile lor de staţiuni, sau doar în una, cineva ar deţine monopolul a tot ce mişcă, nu ar fi bine pentru că ar fi de neatins şi, poate, şi-ar bătea joc. Aşa, când nimeni nu deţine monopolul – şi toţi plătesc impozite – cum la noi nu se întâmplă întotdeauna – pare mai bine. Poate şi din acest motiv au o ambianţă urbană consolidată, ca să nu mai vorbim de atât de comentata infrastructură.
În Creta era soare, cânta muzica. La noi sunt doar prezidenţiale. Îmi este groază când nu vor mai fi. Am senzaţia că vor veni să ne ia din casă ce mai avem. Nu cu bir, cum era în feudalism, cu împrumuturi perverse, cu credite alunecoase şi cu alte murdării. Încet, încet, prevăd, proprietatea fiecăruia va trece într-un domeniu privat, probabil al Puterii. Iar eu, dacă o să pot să îmi păstrez acest serviciu, voi visa, în scris, la unt şi la salamul de -64. Sau, dacă o să laud, le voi avea.
Horia Tabacu
