Politicienii care consideră că ar conduce ţara au fost luaţi de valul puterii, procedând la o decizie injustă, strâmbă. Până şi cinicul Traian Băsescu a catalogat ca fiind „brutală” măsura de politizare a instituţiilor descentralizate. Dar măsura a fost luată şi, chiar dacă va fi „reanalizată”, aşa cum a cerut şeful statului, răul e făcut. S-a văzut cu limpezime faptul că actuala coaliţie n-are nimic sfânt, în afară de dorinţa de-a înrobi România. Dacă acesta este primul pas al unui proces, îndelung aşteptat, de modernizare a administraţiei, el anunţă un parcurs catastrofal.
Şi până acum funcţiile de conducere din judeţe au fost acordate pe criterii politice, însă cu păstrarea unor aparenţe de minim bun-simţ. Acestea s-au prăbuşit brusc, într-o clipă, asemenea unui decor de carton, lăsând loc unei imagini hâde. Doar legalizarea mitei mai lipseşte din imundul spectacol.
Coaliţia ce domină, pentru moment, ţara a dorit să-şi arate forţa discreţionară. Dar a pierdut din vedere, aşa cum ne-a tot obişnuit în ultimul timp, efectele perverse ale demonstraţiei sale de bărbăţie politică, sacrificându-şi, cu stupidă inconştienţă, propriii reprezentanţi aşezaţi în fruntea instituţiilor centrale ale statului. Aceştia au fost obligaţi, în afara voinţei lor intime, să semneze, ca nişte primari imbecili, sute de ordine de demitere a şefilor mai mici din subordine. Motiv pentru ca aceştia să-i dispreţuiască profund, ca pe nişte oameni de paie. Ceea ce şi sunt, de altfel.
Maşinăria administrativă a ţării e gripată pentru cel puţin o lună de acum înainte. Punerea ei în funcţiune va fi decisă de liderii politici din teritoriu, fără ca miniştrii sau şefii de agenţii să aibă cine ştie ce cuvânt de zis. Nou-numiţii îi vor ignora, firesc, pe conducătorii lor de la centru, aceştia nefiind nici cei care i-au numit, decât prin acelaşi tip de semnătură ca în cazul celor daţi afară, şi nici acei care i-ar putea demite.
Baronii locali ai PDL şi ai PSD au triumfat decisiv. Pretinşii lor lideri centrali au rămas pe dinafara jocului pe care ei înşişi l-au făcut, ca nişte bieţi papagali, deşi ei au luat – amăgiţi că ar deţine pârghiile deciziei – catastrofala hotătâre. Dar, din acel moment, ei nu mai valorează nimic în ochii celor pe care îi socotesc a le fi subordonaţi în teritoriu. Prin această acţiune, caracatiţa îşi sacrifică, fără ezitare, capul, ştiindu-l gol de conţinut.
Ce va urma? Un haos generalizat, paralizând structurile locale ale administraţiei, încă o împărţire partizană de posturi, adică o continuare normală a unui act de guvernare inconsistent, provocator de tensiuni şi panică socială, de instabilitate şi de lipsă de predictibilitate în legătură cu viitorul, chiar şi cu cel apropiat. Miniştrii şi secretarii de stat nu vor mai reprezenta decât nişte marionete amărâte, mânuite de sforarii bogaţi, neobrăzaţi şi abili ai provinciei, doar spre a iscăli ceea ce li se dictează din judeţe.
S-a produs, în fapt, descentralizarea politică, devansând-o şi ridiculizând-o pe cea administrativă. Semn că partidele aflate la guvernare duc lipsă acută de lideri autentici, cei actuali fiind lesne manipulabili din pricina deficitului de materie cenuşie şi a unui tip de personalitate slab şi esenţialmente schizoid. Astfel au ajuns Flutur – şef al lui Boc, iar Oprişan – al lui Geoană. Ceea ce erau, de fapt, şi până acum, dar nu în chip declarat.
Horaţiu Vlăsceanu
