Există trei planuri la intersecţia cărora se află viaţa fiecărui individ şi anume: planul real, planul imaginar şi planul simbolic. În viaţă, utilizăm resursele şi acumulările de care dispunem, bazându-ne pe aportul genetic, configuraţia mediului de existenţă şi mai ales pe educaţie. Deşi suntem fiinţe unice, toţi indivizii au tendinţa de a se identifica cu un anumit model existenţial, investit cu o anumită rată de succes. Identificarea cu modelul ales, face parte din viaţa noastră, indiferent în ce plan evoluăm în acel moment.
Restructurarea şi reformularea
Restructurarea este un proces extrem de dinamic, necesar adaptării şi evoluţiei noastre psihice la realităţile curente. Pentru a putea face faţă solicitărilor zilnice, sistemul psihic uman trebuie să restructureze în permanenţă informaţiile pe care le captează prin mijloace senzoriale şi să le utilizeze eficient. A restructura, înseamnă a te raporta la un anumit model existenţial, acceptând eventualele limite impuse de situaţia curentă. Alături de restructurare, reformularea este cea care ne apropie de modelul propus. Reformularea înseamnă o reevaluare a situaţiei create, în funcţie de cerinţele apărute, utilizând acumulările existente.
Resemnificarea
Experienţele afective şi relaţionale, trebuiesc resemnificate pentru a obţine o creştere şi o maturizare psihosocială corespunzătoare. Prin resemnificare, obţinem în primul rând activarea resurselor creatoare de care dispunem, stimularea şi activarea potenţialului lăuntric, fapt ce duce la identificarea cu modelul dorit. Resemnificarea experienţelor trecute, a traumelor sau evenimentelor cauzatoare de disconfort existenţial, fac parte dintr-un proces în care mai sunt integrate atitudinile şi comportamentele curente.
Psihoterapia şi religia, trec una în alta, prin resemnificare găsind un mijloc de eliberare pentru cel implicat, fie că este pacient fie că este un aspirant la lumea clerică. Resemnificarea, produce transformări majore în planul proceselor psihice superioare.
Memoria, gândirea şi limbajul, dar mai ales imaginaţia, suferă modificări care permit adaptarea la situaţii noi, ce apar în cadrul procesului de identificare.
Familia şi şcoala sunt cele care oferă primele modele utilizate pentru identificare de copiii noştri. Cei şapte ani de acasă, ar trebui să fie folosiţi nu doar pentru dezvoltare biologică, ci în special pentru acumulările valorilor spirituale şi sociale, care să permită o integrare corectă în grupul de evoluţie socială. Identificarea rămâne un aspect important al vieţii noastre psihice şi poate avea implicaţii foarte importante pentru fiecare om, atunci când vorbim de model sau limită existenţială.
Psiholog,
Dragotoiu Adrian
