Categorie: Editorial

Am încredere în destinul literar al celor care îşi propun să povestească şi mai şi ştiu s-o facă. Pe vremuri, ani de zile, am mers în călătorii de documentare împreună cu Costi Stan. Eu vedeam realităţi, el – utopii. În mintea lui se năşteau poveşti, pe când eu vedeam numai ceea ce se lăsa văzut.
Anamaria Ionescu povesteşte: cursiv, poate cam prea exact, cam prea ironic (mai e loc de nuanţe, de sugestie). Cumva, previzibil. Pentru a fi, spre final, şocantă. Sunt etapele devenirii unui prozator. I se cuvine atenţia cititorilor.

„Lidia îşi lăsă scaunul pe spate pentru a se putea …

Întreb ca prostul, noi plătim. Fără să ştim, din impozite şi cu votul pe care l-am dat. Interceptarea telefoanelor, care se face în multe moduri, are şi ea rostul ei şi există mai peste tot. Este ca un fenomen al naturii. Nu are cum să fie prevăzut şi nici combătut. Nu e din capul meu, este din cărţi şi din experienţă.

Admit, dar nu admir, că, din funcţii importante în stat, te plictiseşti şi vrei să vezi transcrieri. Fie că provin din evenimente live, fie că se ascultă la căşti şi se pun pe calculator, sau chiar pe hârtie. Asta este, …

Internetul reprezintă o revoluţie care nu are termen de comparaţie. Este o reţea de calculatoare. Mai precis o reţea de reţele, formată din mii de reţele de calculatoare interconectate astfel încât se pot „vedea" şi găsi unele pe altele. Bazele ei au fost puse în 1968 când s-a construit o reţea care să unească centrele de cercetare din Statele Unite. Internetul comercial a luat naştere la mijlocul anilor -90, odată cu dezvoltarea programelor de navigare web şi cu evoluţia interfeţei acestora.

Ceea ce se vehiculează de fapt pe Internet este informaţia, în cea mai mare parte gratuită, din orice domeniu, de …

Am ajuns aici printr-o întâmplare, dar sincer spun că Olteniţa îmi place, aşa orăşel cum este. În plus, mă leagă de el multe amintiri frumoase. Aici mi-a venit ideea (mai ales că, în textul ce urmează e vorba, în treacăt, şi de aceasta mică localitate) ca, la sfârşit de an, să fac un dar unor tinere scriitoare în devenire, care mi-au trimis spre o primă lectură cărţile lor.

Am să încep cu un volum de proză, al cărui titlu provizoriu este “Camera obscură”. Îi aparţine unei jurnaliste de la Radio România (de la Antena satelor, mai precis), pe nume Anamaria …

Acum o lună am auzit prin curtea stadionului Ghencea, nişte scenarii de toată jena în a pomeni despre ele cuiva. Trăgeam cu urechea la nişte indivizi, care spuneau că ar şti ei de undeva, că lui Gigi Becali i se pregăteşte un şantaj, prin care ori va renunţa la Steaua ori va ajunge la puşcărie. Ştiind aversiunea unora împotriva lui, la modul personal, nu am dat importanţă acelor vorbe aruncate în văzduhul încins de febra meciului respectiv.

La o săptămână apărea timid dar ferm în presă, că nişte generali complotează mai pe faţă mai pe dos să întoarcă în …

Deşi titlul ar putea face obiectul unei ştiri micuţe precum coada de găină, uite că s-a umflat în pene în ditamai editorialul, nu pentru că ştirea ar avea ciucuraşi la papucei, ci pentru că reprezintă un fenomen de masă, scaun şi noptieră. Aşadar, să luăm ştirea de hăţuri şi să umblăm puţin cu ea prin curte. De câţiva ani, distinsul meu prieten, acum onorabil consilier local întro comună din apropiere de Bucureşti, care încă nu a obosit şi care încă îşi mai mănâncă ficaţii şi nopţile pe la OTV, mă tot instrumentează la cap cu ideea de a-şi face o …

Mă pregătesc să părăsesc oraşul. E seară, stau în barul hotelului Korona şi-l ascult pe un pianist vârstnic interpretând nocturne de Chopin. E totul calm şi cald – aici. Am strâns amintiri multe. Mă gândesc la cei de acasă. Se apropie Sărbătorile iernii. Mă învinovăţesc puţin. Parcă am trăit prea mult pentru mine, în ultima vreme. Am volumul de versuri al lui Nicolae Băciuţ la mine. Citesc o frumoasă „Întorcere în oglindă”.

Mă spăl cu indiferenţă pe ochi
cu imaginea rece a tinerei fete ucise în acest tablou
cu vechituri,
peste care mâna mea carbonizată
a tras câteva linii în roşu, roşu cât un firicel …

Nu am motive să plâng. Am fost cu fetiţa mea la două serbări, la grădiniţă şi la cor. Nu cred că există ceva mai frumos decât copiii, când interpretează cântece de Crăciun. Dau linişte şi speranţă.

Pe de altă parte nici nu împărtăşesc criticile unor colegi privind noul guvern. Nu ştiu în nici o variantă să avem alţii, aceştia, aproape, fără excepţie mi se par oameni bogaţi, cu experienţă şi cu bun simţ. Par să se şi înţeleagă între ei, par să aibă un şef autoritar şi , poate, o să fie bine.

Pe acest fond, oarecum de linişte, din jur şi …

Concubinând eficient cu coana Europă, românii s-au obişnuit cu binele şi vor acum să trăiască la standarde europene şi să muncească aşa cum au muncit în comunism, adică deloc. Printre pretenţiile justificate figurează şi aceea de a fi îngrijiţi corect. Sistemul sanitar românesc este undeva, pe la firul ierbii şi, dacă te uiţi mai atent, se văd şi şpăgile, încă neplivite cum trebuie. Nu cred că noul Guvern va schimba ceva substanţial. A sta în spital în România echivalează cu a te mai îmbolnăvi o dată. Sau de două ori, dacă punem şi nervii acumulaţi.

Neobişnuit cu disciplina, care măreşte productivitatea …

Răsfoiesc, cu numai o zi înaintea plecării, volumul lui Nicolae Băciuţ „De la San Francisco la Muntele Athos”, o carte de călătorie scrisă cu nerv, la cald. E suprinzător cât de mult timp a afectat autorul meseriei de reporter, aflat permanent în misiune de lucru, în comparaţie cu partea care i-a revenit turistului. M-am declarat învins la acest capitol. Am ales, pentru rubrica de azi un dublu interviu, o dicuţie între gazetarul român N. Băciuţ şi Elena Velisar, ziaristă la „Vocea Americii”, în care cei doi sunt, pe rând, intervievator şi intervievat. Sunt multe de aflat de aici, chiar dacă …