Concubinând eficient cu coana Europă, românii s-au obişnuit cu binele şi vor acum să trăiască la standarde europene şi să muncească aşa cum au muncit în comunism, adică deloc. Printre pretenţiile justificate figurează şi aceea de a fi îngrijiţi corect. Sistemul sanitar românesc este undeva, pe la firul ierbii şi, dacă te uiţi mai atent, se văd şi şpăgile, încă neplivite cum trebuie. Nu cred că noul Guvern va schimba ceva substanţial. A sta în spital în România echivalează cu a te mai îmbolnăvi o dată. Sau de două ori, dacă punem şi nervii acumulaţi.
Neobişnuit cu disciplina, care măreşte productivitatea muncii, compatriotul nostru se va smuci precum capra în laţ, încercând să fenteze rigorile care au făcut din Europa o gură de rai a prosperităţii şi a prostiei cu moţ, pentru că trebuie să recunoaştem că or fi ai noştri puturoşi de se abureşte sticla pe pervaz în miezul verii, dar proşti nu sunt. Ultima găselniţă pe care am auzit-o întâmplător, mişunând prin Bucureşti, precum vrăbiuţa prin copacii de la Universitate, este fentarea sistemului de sănătate românesc, care funcţionează din doi în doi, joia şi duminica.
Smecheraş de oraş cum îl ştim, românul nu se va mai trata în Bucureşti, Constanţa sau Buhuşi, ci, profitând de prevederea potrivit căreia casele de asigurări de sănătate decontează şi tratamentele în străinătate, se vor repezi să se trateze la Londra, la Paris sau Viena, în sistemul de stat, pentru că în cel particular nu îşi poate permite.
Nu m-aş mira ca zborurile companiilor low-cost să se umple până la refuz cu băbuţe care se duc la Marsilia să-şi trateze spondiloza, cu moşulici care se duc să fie controlaţi la prostată la Hamburg şi de domnişoare care dau fuguţa la Rotterdam să se scape de bolile lumeşti căpătate prin cluburile bucureştene. Dacă eşti deştept şi faci rezervare din timp, avionul te costă cât acceleratul de la Bucureşti la Baia Mare.
Două-trei zile de spitalizare costă cam cât costă o zi la un hotel amărât în Sinaia, ca să nu mai vorbim de calitatea serviciilor medicale de afară şi de faptul că, în restul Europei, şpaga la doctori e un obicei necunoscut. Una peste alta, se pare că a te trata în străinătate a devenit cu mult mai rentabil decât a te trata în România, spre disperarea occidentalilor care vor fi vecini de pat, fie şi temporar, cu noii locatari ai Europei.
Mai greu o să fie cu rudele care vin de obicei în vizită, duminica, să aducă portocale, compot de vişine şi „Rebus” bolnavilor. Situaţie suportabilă totuşi, mai ales dacă te gândeşti că atunci când eşti în spital vin în vizită şi mătuşa de la Caracal, şi verişoara de la Cisnădie, că tot a venit în Bucureşti să cumpere aspirator, respectiv blugi de firmă. În străinătate nu prea mai merge aşa. Dar românul inventiv nu se va da în lături să-şi ia şi papucii cu el, şi obiceiurile de pe acasă, transformând spitalele din Occident în nişte sucursale mai spălate ale spitalului din Băileşti, Olt. Ba va găsi timp să mai şi adune de prin spital niscaiva nimicuri de plastic numai bune de pus în capul ţevilor de la gard, să nu intre apa.
Până vom ajunge şi noi să fim doftoriciţi ca Albă-ca-Zăpada de cei 7 pitici, Gică Contra vă urează să aveţi parte de clismă cu miere şi reţete aurite de papanaşi.
