Internetul reprezintă o revoluţie care nu are termen de comparaţie. Este o reţea de calculatoare. Mai precis o reţea de reţele, formată din mii de reţele de calculatoare interconectate astfel încât se pot „vedea" şi găsi unele pe altele. Bazele ei au fost puse în 1968 când s-a construit o reţea care să unească centrele de cercetare din Statele Unite. Internetul comercial a luat naştere la mijlocul anilor -90, odată cu dezvoltarea programelor de navigare web şi cu evoluţia interfeţei acestora.
Ceea ce se vehiculează de fapt pe Internet este informaţia, în cea mai mare parte gratuită, din orice domeniu, de la site-uri porno la informaţii bursiere, de la religie la propagandă neonazistă, de la zodiace la vânzări de produse de orice fel, de la ştiri importante la tot felul de zvonuri şi bârfe, astfel încât cea mai importantă funcţie este cea de comunicare. Această comunicare îmbracă însă multe forme: e-mail, schimb de fişiere, grupuri de discuţii, legături telefonice sau videotelefonice, astfel încât oamenii pot comunica şi transmite informaţii mult mai uşor şi mai repede decât au făcut-o vreodată şi fără să ţină seama de frontiere. Fără îndoială, acest extraordinar mijloc de comunicare induce schimbări în modul de gândire şi de percepere a lumii, în modul de raportare la realitatea înconjurătoare, în comportamentul oamenilor.
Ceea ce face Internetul atractiv este faptul că în oraşele noastre, în care trăim într-o izolare impersonală, reţeaua oferă un surogat de viaţă socială. Cercetă torii şi criticii sociali dezbat dacă Internetul reprezintă o îmbunătăţire sau o înrăutăţire a participării la viaţa şi relaţiile sociale. Unii consideră că Internetul determină oamenii să fie mai izolaţi, să rupă adevă- ratele relaţii sociale, ajungând să trăiască într-un mediu social improvizat. Alţii spun că, de fapt, Internetul conduce la relaţii sociale mai multe şi mai bune, eliberând oamenii de constrângerile sociale sau geografice. Faptul că Internetul creşte sau descreşte implicarea socială poate avea consecinţe enorme pentru societate şi pentru oameni. Navigarea pe internet poate satisface o serie de nevoi psihosociale ale individului: de informare, comunicare, de evadare, de divertisment etc.
Pe această cale individul îşi poate satisface una din nevoile sale fundamentale – cea de relaţii sociale. Internetul permite stabilirea de contacte cu oameni extrem de diferiţi, de pe orice punct al globului, legarea de prietenii, contacte, intrarea în grupuri preocupate de o anumită problemă. Avantajul este că această comunicare se poate face dincolo de orice convenţ ii sociale, la adăpostul anonimatului, într-o libertate de expresie deplină. Pentru cei care sunt izolaţi în mediul social în care trăiesc, internetul reprezintă un mod ideal de a evita solitudinea si de a-şi satisface nevoia de contacte sociale. Imersiunea într-o lume fantastică, unde rolul şi caracterul pot fi foarte flexibile şi diferite de cele din viaţa reală, are poten- ţialul de a produce o absorbire patologică dacă cineva este predispus la aşa ceva. Studiile au arătat că persoanele care sunt înclinate spre fantazare sunt mai predispuse la această dependenţă. Mulţi din cei care cred că suferă de dependenţă de Intemet au de fapt dorinţa de a nu înfrunta alte probleme ale vieţii lor (depresie, anxietate, probleme relaţionale etc).
Ei folosesc această lume pentru a scăpa de lumea reală. Lumea spaţiului virtual devine pentru ei o lume în sine. De fapt, nu tehnologia este cea care determină dependenţa, ci comportamentul, iar acesta se poate trata prin terapii tradiţionale. Psihologii situează abuzul de Internet pe aceeaşi treaptă cu alcoolismul şi consumul de droguri în ceea ce priveşte efectele negative. Rata celor care prezintă simptome de dependenţă de internet este după unele aprecieri între 2 şi 8%. Se pare că 80% din internauţi au dificultăţi majore în stabilirea de contacte umane, iar când au încercat să renunţe au devenit foarte irascibili în lipsa calculatorului. Unele persoane dezvoltă probleme severe prin utilizarea Internetului.
Când oamenii îşi pierd serviciul, sunt exmatriculaţ i din şcoală, divorţează pentru că nu pot rezista să nu-şi petreacă tot timpul lor în lumi virtuale, atunci este dependenţă patologică. Cazurile extreme sunt clare. Problema este însă a trage o linie între normal şi anormal. Nu există o definiţie pentru ceea ce este normal şi deci nu se poate vorbi de utilizarea excesivă a internetului deoarece acesta este ceva foarte recent şi nu se poate stabili ce este normal şi ce nu este doar având în vedere timpul petrecut online. Unii consideră că utilizarea excesivă poate exista, dar nu este o tulburare. Practic oamenii au început să studieze abuzul de Internet dar ei nu ştiu încă ce înseamnă utilizarea normală a acestuia.
Cornel Bogdan
