Deşi titlul ar putea face obiectul unei ştiri micuţe precum coada de găină, uite că s-a umflat în pene în ditamai editorialul, nu pentru că ştirea ar avea ciucuraşi la papucei, ci pentru că reprezintă un fenomen de masă, scaun şi noptieră. Aşadar, să luăm ştirea de hăţuri şi să umblăm puţin cu ea prin curte. De câţiva ani, distinsul meu prieten, acum onorabil consilier local întro comună din apropiere de Bucureşti, care încă nu a obosit şi care încă îşi mai mănâncă ficaţii şi nopţile pe la OTV, mă tot instrumentează la cap cu ideea de a-şi face o televiziune, în care el să fie şef, el să centreze, el să dea gol, după modelul lui Dan Diaconescu, cel care a revoluţionat (şi spun asta cu simpatie şi admiraţie, şi fără urmă de răutate) conceptul de televiziune populară, poate ceva mai populară decât biscuiţii populari pe care îi mănâncă copilaşii săraci, dimineaţa, la ceai, Televiziunea lui Petrică se va numi Zapping TV şi probabil va emite de la el de acasă, de la Brăneşti.
Acum Petrică aleargă cu limba scoasă să găsească nişte cetăţeni amatori de televiziune care să-i facă nişte emisiuni, pentru că spaţiul ăla de emisie trebuie şi el umplut şi el cu ceva. Asta ar fi ştirea. Trăgând puţin de păturica înformaţiei, vei constata, cititorule, gingaşule, hermeneutule, agorafobicule, că televiziunile au ieşit la suprafaţă ca ciupercile în Brăneşti, după o ploicică vioaie de vară. Gigi Becali are televiziune, Prigoană are şi el vreo două, Dan Voiculescu are televiziune, Vântu are televiziune, Dan Diaconescu are televiziune, şi uite aşa. Acum, să ai televiziune a devenit o fiţă maximă şi nu cred că există în Bucureşti sau (mai ales) în provincie om de afaceri cu chimirul ceva mai burduşit cu bani care să nu vrea să aibă propria lui televiziune, la care să-şi laude prietenii şi să-şi înjure duşmanii. O televiziune la care prezentatoare să fie nevasta patronului care a fost manechin local şi a prezentat colecţia unei verişoare care a lucrat în trecut la fabrica de confecţii din Vaslui.
O televiziune pe care omul de afaceri să o trateze ca pe o amantă puţin mai costisitoare, şi pe care să o bage sub masă, la prestaţie, când doreşte muşchiuleţul lui cardiac. Nu e cazul lui Petrică pentru că el nu prea are bani mulţi. Ideea de a avea în patrimoniul firmei o televiziune e apetisantă ca o prostituată goală şi frumoasă pe canapeaua din sufragerie. A avea televiziune înseamnă a avea propria ta posibilitate de exprimare a eului care se umflă mai tare decât un borcan de iaurt uitat la soare. Televizunea este o întreprindere costisitoare. Foarte costisitoare şi cei care vor cred că îşi vor amortiza investiţiile şi vor intra pe profit după doi ani sunt mai naivi decât un curcan care a înghiţit o boabă de porumb legată cu sfoară.
Televiziunea se face cu oameni de televiziune şi dacă nu ai ceva de spus, tare şi răspicat, se uită la postul tău numai familia şi rudele, care vor veni apoi să-ţi ceară bani cu împrumut, pentru că dacă bagi bani în televiziune fără a avea nişte megaafaceri în spate, care să suporte pierderile iniţial generate de televiziune, înseamnă că scrie pe fruntea ta „fraier” cu litere de aur. (Diaconescu, zgârcit aşa cum e el, este o fericită excepţie. Personal nu aş vrea să fiu în pielea lui, să stau închis noapte de noapte în celula aia cu camere de televiziune şi să văd lumina zilei doar în poze) Nu va trece mult şi vom avea televiziuni de bloc, de cartier şi municipale. Abia atunci va creşte cota celor care ştiu într-adevăr să facă televiziune şi capabili să facă audienţă. Până atunci, Gică Contra vă urează să aveţi dovlecei cu ecran color şi televiziune în ghiveci.
