Desluşiri: Enigma democrat-liberală

Se poate lesne observa că reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional au avut, în zilele petrecute la Bucureşti, un program extrem de încărcat, semn că vor să realizeze lucruri temeinice. Îi îndeamnă la asta şi răul renume dobândit în timp, şi rigiditatea de care sunt acuzaţi, dar mai ales rezultatele îndoielnice obţinute atunci când şi-au propus rezolvarea unor probleme, pe care au sfârşit, uneori, prin a le încurca şi mai tare.

În cazul României ar fi de remarcat deschiderea FMI faţă de situaţia reală a ţării şi a cetăţenilor acesteia, precum şi grija cu care suntem trataţi. Delegaţia care se străduieşte să încheie …

Eternităţi de o zi: Cei care-l sprijină deschis pe Crin Antonescu

Probabil că proaspătul preşedinte al Partidului Naţional Liberal nici nu se aştepta, la aşa scurt timp de la alegerea sa în această importantă funcţie, să primească, în mod deschis, un sprijin atât de consistent din partea întregii clase politice româneşti, dar şi a unei părţi importante a societăţii civile.

E drept că a contat foarte mult faptul că a acceptat ca Tăriceanu să rămână liderul grupului deputaţilor liberali, iar Bogdan Olteanu să fie pe mai departe vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, decizii înţelepte, care sugerează lipsa oricărei ranchiune personale. (Trimiterile la cazul eliminării Alinei Mungiu-Pippidi de pe listele de candidaţi la …

Nota de plată: Gogoriţa şomajului

Guvernanţii noştri au avut, din 1990 încoace, abilitatea specială de a băga spaima în românul de rând. Iar acesta – speriat a rămas până-n zilele noastre. Mereu i se anunţă că ceva rău i se va întâmpla, cu siguranţă, şi asta chiar de mâine: se scumpesc alimentele, ţigările şi băutura, scad veniturile bugetarilor, nu se mai măresc pensiile, în mai vom avea, în aceeaşi zi, caniculă şi îngheţ, va fi secetă, dar vor veni şi inundaţiile obişnuite.

Ultima gogoriţă este legată de şomaj, care, cică, va creşte serios, ajungând la cifre cum n-au mai fost de mult, de prin 2003, atinse. …

Luxul lecturii (serie nouă): Biruinţa prin eşec

Vă ofer, fără să fi citit eventualele voastre comentarii, răspunsul la întrebarea din finalul textului de ieri: de când n-aţi mai citit un eseu literar? Sunt convins că de foarte multă vreme. Şi nu numai voi, ci mulţi dintre pasionaţii de lectură din ţară.

Motivaţia e simplă: apar din ce în ce mai puţine. Atenţia eseiştilor noştri este îndreptată precumpănitor spre politic sau spre ceea ce ei numesc „România reală” şi căreia vor să-i afle notele definitorii, scurmând cu satisfacţie în rănile-i murdare. Doar „elitiştii” se mai îndeletnicesc, arareori, cu astfel de fineţuri, care sunt, de fapt, semne ale normalităţii. …

Desluşiri: Divertisment cu vedete şi coduri

Parcă nu ne era sărăcia tot mai grea şi amarul tot mai profund, mai trebuie, acum, să suportăm, când deschidem televizoarele ori parcurgem presa scrisă, să gustăm şi tot soiul de diversiuni, care de care mai dezgustătoare.

Una dintre ele ar fi povestea relaţiei cu năbădăi dintre Mihaela Rădulescu şi fostul ei soţ, în care se amestecă un biet copil, un amant primăvăratic, nişte paparazzi, Poliţia, Antenele, şi tot aşa. Naţia se frământă să găsească soluţii unei situaţii aparent fără ieşire. Se agită gospodine, moderatori, PNG-uri, astfel încât existenţa aventuroasă a respectivei femei riscă să înlocuiască problemele vieţii noastre de fiecare …

Eternităţi de o zi: Nervi de primăvară

Începe să dea colţul ierbii, dar să se şi umfle mugurii unor potenţiale mişcări protestatare, mai ample decât sunt ele anticipate acum. Chiar şi presa internaţională avertizează asupra unui asemenea pericol, care mi se pare, fără gând de a încerca să fiu panicard, iminent. Iar asta pentru că am asistat, de trei luni încoace, doar la un joc cinic de-a guvernarea, plin de ameninţări, de acţiuni în forţă, deloc gândite sau pregătite înainte de a fi declanşate, la nenumărate gafe, la bătutul apei în piuă, până la urmă. Se tot dau ordonanţe prin care unii să fie daţi afară, iar …

Editorial: Văd numai hoţi, dar e normal…

Nu îmi dau seama dacă am halucinaţii, dacă am îmbătrânit prea devreme sau sunt eu nemulţumit pentru că nu am banii, pe care mi i-aş fi dorit. Culmea, un confort am, nu aş avea motive de nemulţumire, mai ales că suntem sănătoşi, familia mea şi cu mine.

Totuşi, cum deschid ochii, văd numai hoţi, peste tot. Care sunt consideraţi şi cei mai buni, dintre cei mai buni, care conduc, ne dau lecţii, ne ceartă şi, chiar, ne învaţă cum să trăim.

Cu aproximativ 15 ani în urmă România era, oarecum, împărţită în două tabere: de dreapta şi de stânga. Eu …

Desluşiri: Avertismente pentru Mircea Geoană

Desemnarea noului preşedinte al Partidului Naţional Liberal, în persoana lui Crin Antonescu, are deja ecouri puternice, unele dintre ele scontate, altele – absolut surprinzătoare. Era de aşteptat ca ideologii Cotrocenilor, Cristian Preda şi Traian Ungureanu – cărora musai să li se adauge şi ubicua Elena Udrea – să taxeze fără cruţare opţiunea liberală, blamându-l şi suduindu-l la repezeală pe proaspătul ales. Nici foştii săi colegi, Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica, nu s-au lăsat mai prejos.

Surpriza cea mare a venit din tabăra pesedistă, lansată de Ion Iliescu, cel care a declarat că şi l-ar fi dorit în PSD pe Crin Antonescu. …

Psihologul de serviciu: Sănătatea psihică între dinamica realităţii şi criza mondială

În cadrul oricărui demers psihologic ţinem cont de faptul că omul este o fiinţă bio-psiho-socioculturală şi conform acestei realităţi fiecare om este unic.

Societatea românească în calitate de societate europeană este şi ea atinsă de criză . Din păcate nu vorbim doar de criza eonomică ci de o adevărată criză socială pe toate palierele existenţei noastre. Stresul face parte din existenţa noastră, dar nu stresul este problema ci modul în care ne adaptăm la stres în viaţa de zi cu zi.

În viaţa de grup fiecare individ vine cu ecuaţia sa pulsională şi necunoscutele din aceste ecuaţii trebuie să se armonizeze pentru …

Nota de plată: Copii hrăniţi cu minciuni

Mi-e din ce în ce mai greu s-o înţeleg pe Ecaterina Andronescu, bulversanta şi controversata şefă a Educaţiei. Nu vreau să spun prin asta că aş fi înţeles-o până acum, când a dat peste cap tot ce se putea rostologoli – şi chiar ce nu, tot a reuşit – din domeniul pe care-l păstoreşte tot mai haotic. Dar, în ultima vreme, imaginaţia sa debordantă (şi cam peste măsură de dezordonată, ca să fiu mai precis) mă înspăimântă de-a dreptul, în calitate de contribuabil, în primul rând.

Revenirea domniei sale în uriaşul birou din strada Berthelot a fost, iniţial salutată de sindicatele …