Se poate lesne observa că reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional au avut, în zilele petrecute la Bucureşti, un program extrem de încărcat, semn că vor să realizeze lucruri temeinice. Îi îndeamnă la asta şi răul renume dobândit în timp, şi rigiditatea de care sunt acuzaţi, dar mai ales rezultatele îndoielnice obţinute atunci când şi-au propus rezolvarea unor probleme, pe care au sfârşit, uneori, prin a le încurca şi mai tare.
În cazul României ar fi de remarcat deschiderea FMI faţă de situaţia reală a ţării şi a cetăţenilor acesteia, precum şi grija cu care suntem trataţi. Delegaţia care se străduieşte să încheie un acord nu din cale-afară de împovărător a avut întâlniri cu PSD şi cu PNL, pentru a vedea poziţia acestor partide – primul, aflat la putere, celălalt, în opoziţie – faţă de împrumutul pe care se pregăteşte să ni-l ofere, aceeaşi delegaţie având discuţii şi cu reprezentanţii sindicatelor.
Se conturează însă o enigmă, greu de dezlegat: absenţa de la aceste convorbiri de lucru a celui mai important dintre partidele aflate la guvernare – Partidul Democrat-Liberal. Sigur, au existat runde de convorbiri cu preşedintele acestuia, premierul Emil Boc, dar domnia sa a reprezentat în aceste situaţii Guvernul, în calitate de prim-ministru, necum partidul din care face parte. Sau poate că PDL a fost reprezentat de preşedintele ţării şi fostul său lider.
Cert este însă că democrat-liberalii au primit, cu acest prilej, o puternică lovitură de imagine, fiind socotiţi drept nesemnificativi pentru politica românească.
Cu alte cuvinte, în ochii organismelor internaţionale, acest partid nici măcar nu există, singurii săi membri acceptaţi fiind şeful statului şi premierul. Care Stolojan, Videanu, Blaga, Flutur sau Berceanu? Ei alcătuiesc – li s-a dat de înţeles – un soi de umplutură, de cantitate neglijabilă.
Cum se vor fi simţit domniile lor într-o asemenea ipostază, n-avem cu şti. Dar putem bănui că, probabil, ca reprezentanţi ai unei grupări fără identitate. Ceea ce, dacă privim mai de aproape modul în care se iau deciziile acolo, nici nu pare a fi prea departe de adevăr.
Hanibal Giurgescu
