Probabil că proaspătul preşedinte al Partidului Naţional Liberal nici nu se aştepta, la aşa scurt timp de la alegerea sa în această importantă funcţie, să primească, în mod deschis, un sprijin atât de consistent din partea întregii clase politice româneşti, dar şi a unei părţi importante a societăţii civile.
E drept că a contat foarte mult faptul că a acceptat ca Tăriceanu să rămână liderul grupului deputaţilor liberali, iar Bogdan Olteanu să fie pe mai departe vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, decizii înţelepte, care sugerează lipsa oricărei ranchiune personale. (Trimiterile la cazul eliminării Alinei Mungiu-Pippidi de pe listele de candidaţi la alegerile europarlamentare ale PDL, după ce a crâcnit în front, se vor fi făcut deja.)
Dincolo de imboldul primit din partea propriului său partid, Crin Antonescu a recepţionat mesaje clare de susţinere de la Ion Iliescu, reprezentant al unui important eşantion al electoratului vârstnic sau/şi din mediul rural al PSD. Nici Adrian Năstase n-a stat prea mult pe gânduri în dorinţa de a-i şubrezi, pe cât posibil, din vreme, poziţia lui Mircea Geoană ca prezidenţiabil. Dar, paradoxal, cel mai important capital de imagine l-a primit Crin Antonescu chiar de la adversarii săi declaraţi, fără ca aceştia măcar să prindă de veste.
Primul şi cel mai constant aliat al lui Crin Antonescu este însuşi Emil Boc. Gafele pe care acesta le comite în lanţ nu pot decât să-i ridice mingea la fileu liberalului. Premierul recunoaşte, iată, fără să roşească, faptul că e în obiceiul politicienilor să facă presiuni asupra procurorilor. De unde ştie asta, dacă el însuşi n-ar fi procedat astfel? Despre Crin Antonescu nu cred că s-ar putea face o astfel de afirmaţie. Acelaşi premier susţine că a plătit datoriile firmelor particulare, dar banii n-au ajuns, încă, la acestea. Cine să-i fi întârziat? Liberalii lui Crin Antonescu – în niciun caz!
Tot primul-ministru se răsteşte la prefecţi, ameninţă cu demiteri, face în permanenţă tărăboi, dar nu întreprinde, concret, nimic. După ce s-a dat în bărci cu promisiuni electorale deşănţate, acum o face pe chivernisitul. Chiar modul în care este privit de toată lumea, ca slugă preaplecată a preşedintelui, e în vizibil contrast cu modul în care ar putea proceda Crin Antonescu, care, cu siguranţă, nu ar numi în fruntea Guvernului României un om de paie, un simplu lacheu al său.
Iată că apare şi Claudiu Săftoiu, cel aneninţat cu Justiţia de către Traian Băsescu, după ce declarase despre acesta că ar fi cunoscut conţinutul convorbirilor telefonice dintre politicienii pe care-i şi-i socotea adversari. Fostul şef al SIE revine şi spune că „omul suprem” apelează la serviciile secrete pentru tot felul de lucruri murdare, ceea ce, cu certitudine, un preşedinte precum Crin Antonescu n-ar face vreodată.
Cum să interpretăm realitatea că, după o primă întâlnire cu reprezentanţii FMI, pe care a prezentat-o ca pe o cutumă, în sensul că i-au fost prezentat rezultatele primelor investigaţii legate de potenţialul economiei româneşti, preşedintele ţării s-a întâlnit încă o dată cu aceştia? Singura concluzie este că Traian Băsescu s-a transformat în negociatul-şef al României, uitând cu totul de statutul său de preşedinte. Uneori e mai bine să tragi un pui de somn la Cotroceni, în vreme de criză, decât să comiţi fapte necugetate.
Hop şi sindicatele, cu protestele lor! Ce spun acestea: că actualul Guvern nu respectă cadrul legislativ, impunând, prin politica pumnului în masă, reducerea sau eliminarea unor drepturi obţinute în Justiţie, motiv numai bun pentru ca statul să fie dat în judecată. În plus, Mircea Geoană dă dreptate feroviarilor prigoniţi de Radu Berceanu, pe motiv că aceştia ar avea mai multe legături cu PNL decât cu CFR, ceea ce este o evidentă nerozie.
În aceste condiţii, Crin Antonescu nici nu are prea multe de făcut. E suficent să stea liniştit, să se lase împroşcat de lăturile ideologilor cotrocenişti (care n-au întârziat să le azvârle asupră-i), să privească la jocul cu focul al celui numit „muştiucul lui Băsescu”, să urmărească detaşat giumbuşlucurile prezidenţiale, tot mai lipsite de inspiraţie şi de interes, şi să promită doar că va proceda altfel decât cei aflaţi acum la putere. Atât şi nimic mai mult.
Dormi liniştit, Crin Antonescu, Guvernul şi Preşedinţia lucrează pentru tine!
Horaţiu Vlăsceanu
