Psihologul de serviciu: Sănătatea psihică între dinamica realităţii şi criza mondială

În cadrul oricărui demers psihologic ţinem cont de faptul că omul este o fiinţă bio-psiho-socioculturală şi conform acestei realităţi fiecare om este unic.

Societatea românească în calitate de societate europeană este şi ea atinsă de criză . Din păcate nu vorbim doar de criza eonomică ci de o adevărată criză socială pe toate palierele existenţei noastre. Stresul face parte din existenţa noastră, dar nu stresul este problema ci modul în care ne adaptăm la stres în viaţa de zi cu zi.

În viaţa de grup fiecare individ vine cu ecuaţia sa pulsională şi necunoscutele din aceste ecuaţii trebuie să se armonizeze pentru a putea funcţiona corespunzător în grupul de apartenenţă.
Societatea din România este o societate „orală” din punct de vedere psihanalitic în condiţiile în care suntem capabili ca societate să înghiţim aproape orice de la discursuri politice fără substanţă, la medicamente fără număr administrate după „ureche” iar pentru acest lucru este suficient să deschizi televizorul sau să numeri farmaciile de pe un bulevard din Bucureşti.

Asupra stării de sănătate inclusiv sănătatea psihică a naţiunii române se vor mai face consideraţii şi se vor propune proiecte dar dincolo de orice demers există o realitate care nu trebuie ignorată mai ales pe fondul acestei crize economice .Există riscul ca oamenii care îşi pierd locurile de muncă să nu se poată adapta la această nouă situaţie existenţială şi pot apărea tulburări dar şi modificări psihice care pot deveni grave chiar fatale în anumite cazuri. Psihologul nu are doar rolul să constate existenţa unei probleme ci să identifice resursele existente care să permită rezolvarea problemei.

Mai aproape de epoca modernă, creierul ar putea fi identificat cu hardul unui calculator iar psihicul ar putea reprezenta softul care-l face să funcţioneze. Viruşi există nu doar în mediul virtual ci din păcate şi în realitatea curentă ceea ce ne duce în zona de patologie adică de boală.

Lipsa de rezistenţă la frustrare a oamenilor cărora o prea mare perioadă de timp li s-a oferit un fel de competiţie socială dirijată de partidul unic , fără a fi nevoiţi să suporte o concurenţă reală aşa cum se întâmplă acum odată cu intrarea în UE, duce la decizii care au ca rezultat creşterea stresului, incapacitatea de adaptare la nou, spaime , boli, consum de droguri, însingurare şi limitarea conştiinţei doar la actele de supravieţuire fizică.

Incapacitatea de a oferii modele viabile tinerilor , de a le asigura un învăţământ interactiv care să fie bazat pe creativitate nu pe reproducere a materiei, de a asigura o stare de sănătate socială corespunzătoare ( asta însemnând şi implicarea Bisericii Ortodoxe care are un grad mare de credibilitate în rândul populaţiei, în actul de educare şi asanare morală a societăţii ) va duce la conflicte care pot destabiliza ordinea socială existentă.

În acest context conştiinţa fiecărui individ depinde de achiziţiile sale sociale şi de capacitatea lui de a relaţiona cu semenii săi astfel încât să nu capoteze într-o depresie existenţială al cărei sfârşit nu poate fi decât tragic.

Într-o societate bolnavă, patologia (boala) fiecărui individ se pierde şi deci, alterarea conştiinţei individuale nu mai este o problemă personală, ci devine una socială.
Fără conştiinţă nu ne putem ridica din biologic, iar şansa existenţei noastre este să putem evolua, spiritual în primul rând, lăsându-le copiilor noştri dreptul de a putea beneficia de IUBIRE, CREDINŢĂ şi SPERANŢĂ.

 

Psiholog, ADRIAN DRAGOTOIU