Categorie: Editorial

Aproape nimic din ce se întâmplă, pe prima scenă a ţării, nu mai are legătură cu România. Multe întreprinderi mici se fărâmiţează, fără cel mai mic sprijin de la stat, învăţământul pare o pană, dusă de vânt, medicamentele compensate sunt pe cale să o ia razna, nu se mai uită nimeni la pensionari şi la oamenii foarte săraci. Nici măcar nu se mai discută despre unele măsuri pentru o elementară protecţie socială.

În schimb preşedintele se consolidează. Pare să nu mai aibă nici un candidat. Grupul de la putere este pe cale să comită greşeala care s-a comis, la începutul …

La Sibiu primăvara şi-a dat întâlnire cu iarna şi se tot ciondănesc peste oraşul de la poalele Păltinişului. Nici nu mai ştii cum să te îmbraci. Dimineaţa e rece de te strâng hainele groase de parcă vine din nou promoroaca, dar peste zi dă căldură din cer de-ţi vine să te întorci acasă şi să lepezi mantia de frig de pe tine.

Tocmai s-a derulat o minunată expoziţie de pictură la Galeria Habitus, adică mai are câteva zile de respirat în Capitala europeană. Minunata Galeri din subsolul Bisericii Romano- Catolice, din Piaţa Mică sibiană, îşi va schimba peste ceva timp …

Întrebarea de mai sus este întrutotul firească, mai ales în condiţiile în care salariile reprezintă marea problemă a României de azi; salarii de care trag, ca de-un elastic, atât guvernanţii (cât mai mult în jos) şi sindicatele (cât de puţin, dar în sus).

De peste trei luni de zile nu se discută decât despre asta şi nimic nu s-a întâmplat. Un trimestru şi mai bine s-a bătut apa în piuă, pretinzându-se că se negociază. Dar iată că vine, deunăzi, ministrul Marian Sârbu şi spune, cu cea mai oficială mină posibilă: haideţi să începem negocierile serioase! Dar să fiţi pregătiţi, voi, …

Singurătatea este o prezenţă care ne însoţeşte în existenţa noastră. Deşi suntem fiinţe sociale, viaţa ne face să trecem şi prin perioade de singurătate. Sigur, este un lucru bun să poţi rămâne cu tine ca individ, să te poţi analiza şi să analizezi în linişte ce ai făcut sau ce urmează să faci dar, din păcate, tot mai mulţi oameni sunt tot mai singuri.

Tăcerea a început să fie un lux pe care nu-l mai putem plăti şi asta datorită vieţii noastre, tributare acumulărilor materiale. Tot mai mulţi oameni, petrec mult timp cu televizorul sau calculatorul ori în conversaţii nesfârşite la …

Totul a început în vara lui 1968. Laureat al Olimpiadei de literatură română fiind, în vacanţa de vară de dinaintea clasei a XI-a am fost trimis pentru două săptămâni la Sinaia.

Am stat la frumoasa (pe atunci) tabără intenaţională din apropierea mănăstirii şi am avut bucuria de a cunoaşte mulţi adolescenţi pasionaţi de lectură, cu unii dintre ei rămânând prieten încă mulţi ani după aceea. Acolo, în urma unui concurs, am primit ca premiu o carte: „Craii de Curtea-Veche” de Mateiu I. Caragiale, apărută într-o ediţie de masă (însă îngrijită de Perpessicius), la „Albatros”, în colecţia „Lyceum”. Am citit-o, în …

Una dintre cele câteva amintiri neplăcute din decursul carierei mele se leagă de stereotipia verbală a unui fost şef, care, atunci când i se reproşa câte ceva (şi i se reproşeau multe, căci respectivul nu se prea pricepea la nimic altceva decât la a da ordine stupide) spunea grav şi fără să clipească:

„Îmi asum decizia luată”. Astfel se încheiau toate discuţiile. Niciodată n-am înţeles însă ce presupunea această asumare. Când erorile erau prea mari, vina ne revenea tot nouă, cei care n-am ştiut să punem în operă, aşa cum s-ar fi cuvenit, ideea pentru care şeful guraliv şi incompetent …

Posesorii adevărului absolut nu există în realitate. Cei care se închipuie a fi astfel au probleme de calibrare a propriei personalităţi. Este evident că se înşală. Dar ei nu-şi dau seama de asta. Ceea ce îi scoate, în ochii celorlalţi, în afara normalităţii.

Asta înseamnă că, de fapt, vorbesc singuri şi sunt tot singurii care se ascultă. Ba poate că se şi admiră, în secret sau de-a dreptul în public. Ei ştiu întotdeauna ce-i bine şi ce-i rău. Nu se-ntreabă şi nu socotesc. Ei decid. Nu doar pentru ei, ci pentru toţi.

Am citit cu surprindere o recentă afirmaţie a lui …

Românilor li se face pielea ca de găină gândindu-se până unde şi cu ce costuri anume va merge criza economică, oamenii de afaceri tot aşteaptă de la Guvern banii promişi, aşa cum la ţară sunt aşteptate subvenţiile, bugetarii şi pensionarii se pregătesc de noi proteste, statul e dat în judecată pe bandă rulantă, în Parlament urmează discutarea unei moţiuni, se aşteaptă un răspuns şi de la Curtea Constituţională, în legătură cu politizarea anumitor funcţii de conducere din teritoriu, se scumpesc toate cele, anunţat sau pe şest, şomajul e în creştere, de creditele pentru persone fizice nu se spune nimic de …