Întrebarea de mai sus este întrutotul firească, mai ales în condiţiile în care salariile reprezintă marea problemă a României de azi; salarii de care trag, ca de-un elastic, atât guvernanţii (cât mai mult în jos) şi sindicatele (cât de puţin, dar în sus).
De peste trei luni de zile nu se discută decât despre asta şi nimic nu s-a întâmplat. Un trimestru şi mai bine s-a bătut apa în piuă, pretinzându-se că se negociază. Dar iată că vine, deunăzi, ministrul Marian Sârbu şi spune, cu cea mai oficială mină posibilă: haideţi să începem negocierile serioase! Dar să fiţi pregătiţi, voi, sindicaliştii, să mai cedaţi! Ce negocieri vor mai fi fiind şi astea, când o parte îi dictează celeilalte ce are de făcut? Dar negocierile de până acum n-au fost neserioase? E drept, n-au dus la niciun rezultat palpabil, dar, în tot acest timp, reprezentanţii Guvernului, prezenţi la ele, şi-au luat salariile. Pentru ce, dacă n-au reuşit să rezolve nimic?
Ni se spune că de vină ar fi proiecţia bugetară, în sensul că Guvernul a estimat o creştere economică de 2,5 la sută, dar, în realitate, e vorba de o scădere cu 4 la sută. Aşadar, mai româneşte, Bugetul a fost construit greşit, a fost, de fapt, o cacealma. Cine l-a construit şi cine l-a aprobat? Desigur, Guvernul. Care nu şi-a recunoscut niciun moment imensa eroare, dar şi-a ridicat salariile.
Spune Emil Boc, de la începutul anului, că se vor reduce, restructura sau comasa agenţii guvernamentale. Nu s-a făcut nimic. Duminica trecută, a reluat aceeaşi idee. Ce a întreprins, în tot acest timp, în acest sens? Nimic. Dar a luat salariu.
Criza de MAI continuă, dar cei de acolo, în frunte cu cei trei miniştri de până acum, îşi iau liniştiţi salariile, pe fondul tuturor scandalurilor, ajunse aproape de paroxism. Ministrul Ilie Sârbu a promis Codul de bune practici, prin care să scadă preţurile mărfurilor din hipermarketuri. Praful s-a ales de el. Mai mult, discounturile solicitate producătorilor au crescut. Dar Ilie Sârbu îşi ia salariul.
Cum poţi vorbi de ineficienţa funcţionarilor şi a bugetarilor, în general, când Guvernul pare paralizat, incapabil de vreo acţiune concretă şi coerentă? Deunăzi, Liviu Dragnea, vorbind despre descentralizare, arăta că aceasta este dorită mai mult de către Cotroceni decât de Palatul Victoria. Dar la Palatul Victoria, unde fariseismul e în floare, iar clienţii DNA se transformă în demnitari, pe bandă, lefurile merg înainte, netulburat. Iar Emil Boc vorbeşte continuu, deşi se pare că are un purtător de cuvânt. Acela, pentru ce-şi primeşte salariul?
Cum să accepte omul de rând să strângă cureaua, în aceste condiţii, când cei care îi cer asta nu fac altceva decât să plimbe, de la o televiziune la alta, vorbe de ameninţare la adresa celor mulţi, iar în restul timpului levenesc sau, atunci când întreprind ceva, se fac de râs, fiindu-le imediat taxată nepriceperea. Incompetenţa, dublată de inactivitate, reprezintă, până acum, emblema Guvernului Boc. Guvern care, în pofida tuturor contraperformanţelor sale, continuă să-şi ridice, ruşinos, salariile, vorba lor, nesimţite.
Constantin Mirea
