Aproape nimic din ce se întâmplă, pe prima scenă a ţării, nu mai are legătură cu România. Multe întreprinderi mici se fărâmiţează, fără cel mai mic sprijin de la stat, învăţământul pare o pană, dusă de vânt, medicamentele compensate sunt pe cale să o ia razna, nu se mai uită nimeni la pensionari şi la oamenii foarte săraci. Nici măcar nu se mai discută despre unele măsuri pentru o elementară protecţie socială.
În schimb preşedintele se consolidează. Pare să nu mai aibă nici un candidat. Grupul de la putere este pe cale să comită greşeala care s-a comis, la începutul anilor -90 cu liberalii, dar mai ales cu ţărăniştii. Aceste două formaţiuni politice, în care românii îşi puneau speranţe enorme, au fost atât de infiltrate cu ofiţeri încât erau pe cale să dispară de tot, ceea ce, până la urmă cu ţărăniştii s-a şi întâmplat.
Deocamdată, folosindu-se de „Scandalul Doi ş-un sfert” preşedintele reuşeşte, aproape, să bulverseze o formaţiune politică destul de robustă, mă refer la PSD (nu pot să înţeleg cine l-a păcălit pe Ion Iliescu, determinându-l să protesteze despre Lavinia Şandru). Mai reuşeşte să se evidenţieze în lupta împotriva corupţiei, laudă şi capitalismul, afirmând că Puiu Popoviciu a făcut o investiţie de toată lauda. Prin aceasta încercând (şi reuşind pentru mulţi) să demonstreze că el nu ar avea nicio legătură cu arestarea omului de afaceri. Strecoară, în acest scandal, şi apartamentul Ioanei Băsescu, scăpând de o posibilă povară, în timpul campaniei.
Preşedintele reuşeşte să bulverseze toate serviciile, pentru că mulţi ofiţeri îmbină interesul naţional cu cel personal şi oricum, majoritatea dintre ei sunt „ascultaţi”. Depinde, în funcţie de interese, ce „ascultaţi” trimiţi la DNA.
Pe de altă parte, în această Românie paralelă, în care trăim preşedintele este mai sigur pe el ca niciodată. Altfel nu îmi explic de ce s-a dus la un meci de fotbal, cam pierdut dinainte, pe un stadion plin cu machedoni, care l-ar fi putut huidui pentru „Dosarul valiza”.
Horia Tabacu
