Categorie: Editorial

A trecut un an de când am pornit, în „Atac”, rubrica „Luxul lecturii”. A fost deja tipărit un prim volum conţinând câteva dintre textele apărute aici; ar putea urma, depinzând numai de puterea, dar mai ales de dispoziţia mea de-a le construi, şi altele.

Fără s-o consider îmbătrânită, rubrica se cere, parcă fără voia mea, transformată. Nu ştiu dacă, în noua formulă, îşi va mai regăsi vechii şi statornicii ei cititori (admirabili), va descoperi alţii ori va trece neobservată. Dar simt şi cred că merită încercat. Ce(-mi) propun cu această „serie nouă”? Întâi de toate, o altă abordare a lecturii. …

Liniştea e de aur în conversaţie, căci celălalt este mult mai interesat de propria sa persoană decât de noi. Cel mai bucuros e să-şi audă propria voce şi, deci, să-l ascultăm cu simpatie; dacă tot vrem să-l câştigăm de partea noastră, trebuie să-i acordăm întreaga atenţie, ascultându-l.

Fiecare om are o dorinţă profundă de a fi ascultat, pentru că aceasta îl face să se simtă mai bine şi mai important. Atunci când ne manifestăm ca un ascultător activ, îi facem un compliment celeilalte persoane, chiar fără să rostim un singur cuvânt. Dacă o ascultăm în timp ce vorbeşte despre ceea …

Am trăit din plin anii -90. Am scris în primul număr, al ziarului Libertatea (şi în multe altele), am scris în revista Golanul, chiar un editorial, intitulat „Munchausen î90” (adică Iliescu), am strigat şi am fugit.

Locuiam chiar la Universitate, de fapt, părinţii mei mă aduseseră de la maternitate, acolo, în casa lor. Eram al locului, când s-au întâmplat toate şi aveam 35 de ani. Din aceste motive am priceput mai bine de unde se trăgea şi de ce. Când au venit minerii am înţeles cum au reuşit ei să ajungă în nişte punctecheie, sau, mai bine spus cine i-a condus …

Luni seară, Dinu Patriciu a apărut destul de mult timp la postul Realitatea. Am avut senzaţia că s-ar putea gândi să candideze la prezidenţiale.

Aşa am simţit eu că plutea prin aer. Vom vedea, dar, dacă s-ar întampla asta, într-o primă fază, ar fi bine pentru noi toţi.

Deşi spune că nu îl interesează alegerile prezidenţiale – iar eu cred că este sincer, cum a fost de când a intrat în politică – Traian Băsescu tot simte că s-ar putea să plece, din biroul unde stă. Oamenii de pe lângă el par a fi mai cu picioarele pe pământ. Dacă …

Chiar dacă mulţi neaveniţi cred că Sibiul, după evenimentele care l-au consacrat drept Capitală Europeană Culturală, a redevenit un oraş obişnuit din România, acest lucru nu e adevărat.

Tot Sibiul freamătă de cultură, cu toate că la toate uşile bate criza. Una din instituţiile care se respectă în acest sens este Asociaţia Culturală Habitus, cu Galeria din Piaţa Mică nr. 4, care de la începutul anului a dezvoltat un program de anvergură, susţinând artiştii plastici şi scriitorii sibieni, printre aceştia poetul George V. Precup şi graficianul de renume mondial Ştefan Orth.

A venit rândul ca la finele acestei săptămâni, pe …

Îl respect pe Crin Antonescu. Înainte de a scrie acest articol am citit sau am recitit multe despre el. Mi se pare un om ireproşabil şi m-aş bucura din tot sufletul ca viaţa să îi ofere tot ce există mai frumos pe lume, pentru că a trăit deja ce este mai crunt.

Mă bucur că un asemenea om se află în vârful politicii româneşti, dar o să îmi pară foarte rău dacă va candida la alegerile prezidenţiale. Fie ca acestea vor fi în iunie, fie în noiembrie, el nu are şanse să fie cunoscut de marea masă a electoratului (ce …

Ziua a doua:

Îmi pare rău, doamna ministru pentru că nu mă sunaţi. Am uitat să vă precizez, ieri, intru şi eu în clasa întâi, de la toamnă. Dacă Dumnezeu ne ajută să trăim, ca şi până acum, eu tot ziarist voi fi, cum sunt de zeci de ani. Dumneavoastră, în afară de blocurile construite în curtea Politehnicii, nu ştiu cu ce rămâneţi, în zona publică. Hai, sunaţi-mă, cu scuzele mele pentru Abramburica. Pe mine nu m-ar jigni, dar dumneavostră aveţi altă formaţie.

După părerea mea criza, a început foarte timid, în Bucureşti, dar toată lumea se comportă ca şi …

Până la urmă: ce reprezintă răsfăţul!? O greşeală de educaţie? Un rezultat al lipsei de consecvenţă şi unitate în cerinţe? Satisfacerea tuturor poftelor copilului, fără discernământ? Manifestarea naturală a personalităţii copilului?

Ne dăm seama când un copil este răsfăţat după modul lui de comportare în relaţia educator-copil; copil-copil; copilpă rinte; după pretenţiile pe care nu ezită să le afişeze sau după neacceptarea regulilor de convieţuire în colectiv. În locul în care-şi desfăşoară activitatea, copilul răsfăţat doreşte să fie liderul grupului de copii, de multe ori irascibil, certăreţ, individualist, greu de stăpânit, inconsecvent în decizii, mofturos, încăpăţânat, lăudăros, astfel că se …

Ziua 1

În anul 1977 am fost repartizat profesor de franceză la Şcoala Generală nr.1, din Coşereni, judeţul Ialomiţa. M-am prezentat şi am lucrat un an, acolo. Făceam naveta. Mă trezeam pe la ora 5,30, luam rata, de la Autogara Obor, ajungeam la timp la ore.

Mi-a plăcut la Coşereni, dar anul următor, m-am mutat la Ciocăneşti, judeţul Dâmboviţa. M-au luat în armată, unde nu m-am făcut ofiţer. M-am întors, în învăţământ, la Liceul Agroindustrial nr. 1, din Călugăreni, judeţul Giurgiu ( am avut un prieten, Nelu, pe care îl salut). Eram profesor de Limba şi literatura română. Peste tot, …

Una dintre cele mai importante realizări tehnice ale secolului al-XX-lea a fost calculatorul digital de mare viteză, cunoscut sub denumirea de computer. Deoarece computerele, asemenea creierului, pot manipula simboluri, precum şi numere, este firesc să ne închipuim că creierul este o formă ceva mai complicată a computerului.

Această paralelă, dacă este dusă prea departe, conduce la teorii nerealiste. Multă vreme, o dată cu boomul „inteligenţei artificiale", s-a răspândit ideea că orice creier este un computer şi că spiritul este un program informatic (software). Mitul „creierului-computer" şi al „computeruluicreier" a fost cultivat cu frenezie, pe toate meridianele. La un moment dat, …