Îl respect pe Crin Antonescu. Înainte de a scrie acest articol am citit sau am recitit multe despre el. Mi se pare un om ireproşabil şi m-aş bucura din tot sufletul ca viaţa să îi ofere tot ce există mai frumos pe lume, pentru că a trăit deja ce este mai crunt.
Mă bucur că un asemenea om se află în vârful politicii româneşti, dar o să îmi pară foarte rău dacă va candida la alegerile prezidenţiale. Fie ca acestea vor fi în iunie, fie în noiembrie, el nu are şanse să fie cunoscut de marea masă a electoratului (ce să mai spunem despre primarul Sibiului, căruia nu-i reţin nici numele).
După cum se prezintă, Crin Antonescu pare într-o formă fizică bună. Dacă el ar fi selecţionat în echipa naţională de fotbal şi ar da golurile decisive pentru calificarea la Campionatul Mondial sau pase importante pentru Mutu, tot nu mai are timp să fie cunoscut pentru marea masă a electoratului.
Crin Antonescu nu prea are şanse nici să fie popularizat de tabăra adversă. Aşa cum precizam, am recitit, pe internet, cam tot ce se poate despre el. Nu neapărat pentru că nu că fi ştiut cine este. I-am căutat defecte, care să îl poată „propulsa” în campanie. Am constatat că, în niciun caz, nu poate fi chemat la DNA, nu poate fi nici măcar învinuit de manevre murdare, nu a participat la accidente de circulaţie, nu are nici o atingere cu imoralitatea, nu bea, nu este microbist (afişat). Nici măcar nu minte, nu îşi dă cu părerea unde nu se pricepe, nu este avid de popularitate. Încă ceva, care nu constituie un amănunt, nu este bogat.
Dacă Antonescu ar ajunge preşedintele ţării, m-aş bucura. Dar nu văd cum poate fi posibil. Noi, alegătorii, avem alte criterii. Din poziţia de preşedinte PNL şi de prieten sau aliat al oamenilor care conduc România, Crin Antonescu ar putea candida, cu şanse, la prima funcţie în Stat, peste, încă, mulţi ani.
Atunci el ar fi un pericol real pentru putregaiul din ţară. Astăzi, pare mai degrabă, un candidat comod de negociere, de sacrificiu, între oamenii pe care el nu îi apreciază.
Horia Tabacu
