Liniştea e de aur în conversaţie, căci celălalt este mult mai interesat de propria sa persoană decât de noi. Cel mai bucuros e să-şi audă propria voce şi, deci, să-l ascultăm cu simpatie; dacă tot vrem să-l câştigăm de partea noastră, trebuie să-i acordăm întreaga atenţie, ascultându-l.
Fiecare om are o dorinţă profundă de a fi ascultat, pentru că aceasta îl face să se simtă mai bine şi mai important. Atunci când ne manifestăm ca un ascultător activ, îi facem un compliment celeilalte persoane, chiar fără să rostim un singur cuvânt. Dacă o ascultăm în timp ce vorbeşte despre ceea ce crede ea că este important, o cucerim repede şi topim gheaţa care există adesea în cazul unor prime întâlniri.
Ascultarea activă este un mod deosebit de a reacţiona, pentru că îl încurajează pe celălalt să continue să vorbească şi ne permite, în acelaşi timp, să avem certitudinea că înţelegem ceea ce ni se spune pentru a folosi această deprindere cu eficacitate, trebuie mai întâi să înţelegem ce se întâmplă când cineva ni se adresează. Comunicarea interpersonală începe intrapersonal.
Dacă cineva are de exprimat un sentiment sau o idee şi doreşte să ne transmită acest mesaj, trebuie mai întâi să le transpună în coduri verbale şi non-verbale pe care noi să le putem înţelege. Codurile selectate pentru transmiterea a ceea ce doreşte să spună — cuvintele, gesturile şi tonalitatea vocii — vor fi determinate de scopul urmărit de vorbitor, de situaţia dată şi de relaţia lui cu noi, precum şi de alţi factori, cum ar fi vârsta, statutul social, educaţia, mediul cultural şi starea sa emoţională. Procesul de transpunere a ideilor şi sentimentelor în mesaje se numeşte codificare.
Din cele 40.000 de impulsuri primite în fiecare secundă de urechile, ochii, mâinile noastre sau de tot restul corpului, nu putem capta decât câteva, asupra cărora ne focalizăm atenţia. Iar ce anume va fi captat este mult influenţat de factori cum sunt: aşteptările noastre, nevoile, credinţele, interesele, atitudinile, experienţele şi cunoştinţele noastre. Cu alte cuvinte, avem tendinţa să auzim ceea ce vrem să auzim şi să vedem ceea ce vrem să vedem.
Iată de ce este atât de importantă ascultarea activă, în loc să presupunem că impresiile noastre sunt corecte şi să răspundem ca atare, având această deprindere vom fi capabili să ne asigurăm că am decodificat corect, şi putem astfel evita distorsiunile de comunicare ce duc de cele mai multe ori la situaţii conflictuale.
Cornel Bogdan
