Gică Contra: Un Show Păcătos, instrucţiuni de folosire

Un urma unor sesizări depuse de cetăţenii revoltaţi în cutia poştală a rubricii, deschisă pe net, în care aceştia îşi exprimau revolta şi mânia efervescentă, sancţionând ori de câte ori au ocazia prezenţa mea la emisiunea lui Dan Capatos, am să fac, în exclusivitate pentru cititorii fideli ai acestei rubrici, o tomografie a acestui tip de emisiune care este un melanj (carcalete în limba română) între formatele: Late Night Show, Celebrity Show şi Trash Show.

E vorba de telespectatorul avizat, care are studiile şi pregătirea necesare să se detaşeze de un fenomen de televiziune şi să ia prunele drept …

Editorial: Nu vă fie frică, Guvernul nu pică!

Foarte mulţi gazetari, nebăgaţi în seamă pe la uşi de restaurante, hoteluri şi birouri ministeriale, avansează tot felul de intrigi în legătură cu actualul Guvern. Cum că oamenii nu s-ar înţelege, că deja sunt tabere şi discriminări…

Nu prea este adevărat. Ce a fost de împărţit s-a împărţit, în mare. Poate PSD-ul s-a dus la masa mai săracă, sau către alimentaţie raţională, vom vedea, poate unele numiri s-au semnat mai repede şi au apărut imediat în Monitorul Oficial. Acestea sunt lucruri care se întâmplă, pur şi simplu. Ceva trebuie să se petreacă mai repede decât altceva şi nici semnăturile pe …

Boema bucureşteană: Artgotica. Adi Suciu şi Iustin Panţa. Iarna la Sibiu (6)

„Prefer să regret că am făcut prea multe, nu că n-am făcut nimic. Mai bine să plângă mamele lor decât să plângă mama mea. Găseşti întotdeauna o mână de ajutor la capătul braţului tău”. Acestea sunt câteva dintre principiile poetului Adrian Suciu, care a început romanul „Sex cu femei” într-un proiect alături de Iustin Panţa, un scriitor pierdut devreme dintre noi, într-un accident nenorocit de banal. Iustin a murit pe 26 septembrie 2001, la întoarcerea de la mare, de la Neptun. Acolo avusese loc întâlnirea scriitorilor de limbă română din toată lumea.

Cu o seară înainte de a muri am apucat …

Gică Contra: Din ciclul pseudo-promovare cu pseudo-scandal, astăzi, Lost Angel

De mai multă vreme bântuie, mai ceva ca gripa prin Bucureşti, o nouă modă. Aceea a promovării masive a unor nonvalori, care au senzaţia că dacă au în traistă tupeu mai mare decât valurile care bat iarna ţărmurile de la Costineşti şi valoare cât broasca pene, şi că dacă şi-au introdus fizicul în două trei emisiuni de televiziune, gata a apărut şi consacrarea în lumea muzicală.

Obositul Tarky, care l-a acuzat pe Mihai Trăistariu că s-ar fi dedat la cărniţă de băiat, după care a retractat tot ca un laş, travestitul Naomi şi tot felul de grupuri inodore din punct de …

Editorial: Lavoisier şi, poate, Lomonosov, nu vor „ierta“”!

Să ne imaginăm, dumneavoastră, care mă citiţi şi cu mine. Facem un fel de buget. Este clar că nu avem bani. Dar, în principiu, stăm liniştiţi pentru că noi nu prea suntem anchetaţi. Hai să vedem cum s-ar simţi alţii.

Chiar dacă ne-am obişnuit să declarăm că toate acuzaţiile sunt de ordin politic, noi doi, nu vă speriaţi, mă refer la cei care chiar fac bugetul, ştim că am FURAT, sau cum se spune, mai nou, am derulat afaceri, poate, bursiere. Noi doi mai ştim că actele astea, mai corect ar fi să scriu „dosarele”, NU DISPAR. Poate ştim, dacă …

Luxul lecturii: În Bucureşti, la Casa Arcaşului. „Logică zburdalnică şi nepăsătoare”, a la Nabokov

Sunt aproape de casă aici, doar traversez strada şi ajung. Mă găseşte uşor, de câte ori i-ar veni cheful, Costel Mirea (căruia i se zice, între prieteni, Albano – datorită asemănării fizice izbitoare cu ştiutul cântăreţ), dar au cunoştinţă de locul cu pricina şi alţi amici statornici, precum Florin Costache, Horia Tabacu, Costică Băraru, Claudiu sau Marian. Patronii – soţ şi soţie – sunt oameni admirabili şi, lucru mai puţin întâlnit, intelectuali cu acte şi minte-n regulă. Cei care servesc – Marius, Dan, Alex ori Cristi – mi-au devenit, în timp, apropiaţi. Merg acasă, către ceasurile prânzului, sâmbăta şi duminica, …

Gică Contra: Sacrificiul lui Mirel Rădoi

De câteva zile, la mine în casă nu mai e linişte, din mai multe motive. Primul ar fi că s-a spart ţeava de la chiuveta de la baie şi stau cu grijă să nu plesnească, mai rău mai ales că robinetul e înţepenit. A doilea ar fi că am luat una bucată răceală şi mă doare capul de parcă aş fi băut trei zile numai vin prost şi al treilea motiv e că mă cert cu fi-miu, Dinu, care e „Suporter SteauaLa Maxim” pe tema Mirel Rădoi. El zice că Mirel a făcut rău că a plecat de la …

Psihologul de serviciu: Seducţia

Contrar a ceea ce se crede, nimeni nu poate fi sedus dacă nu doreşte acest lucru. În limbajul cotidian există deseori o conotaţie negativă a seducţiei, deşi seducţia este o componentă importantă a existenţei noastre şi este implicată în majoritatea plăcerilor şi satisfac- ţiilor pe care le avem.

Seducţia ia forma unui „ceva“ plăcut sau misterios, în spatele flirturilor, privirilor furişe sau promisiunilor există un potenţial de împlinire a unei realităţi sau a unei necesităţi create. O seducţie pozitivă necesită înţelegerea nevoilor, trebuinţelor celuilalt. Doar aşa ar putea să ofere un beneficiu mutual al plăcerii. De aceea, întotdeauna ar trebui …

Editorial: Sunt optimist. Guvernul chefuieşte la restaurantul „Select”, începând de la prânz

Ce frumos este la „Select”! Restaurant amplasat în zona cea mai luxoasă, a Bucureştiului, liniştit, cu mâncare tradiţională, cu chelneri inteligenţi şi unsuroşi, mobilier bătrânesc, uşor nostalgic.

Preţuri măricele, dar mâncare gătită cu suflet, arome de usturoi, tocăniţă, salată de vinete, ciorbă de burtă şi ardei iuţi peste tot, scobitori ca pe timpuri, perdele şi scaune cu aspect vechi, separeu pătat de vin rose şi încărcat de uneltiri politice.

Merită să te duci acolo pentru că este imposibil să nu vezi politicieni, este imposibil să nu prinzi măcar o vorbă, scăpată la chef, este imposibil să nu înţelegi mai bine …

Boema bucureşteană: Artgotica şi Florian Silişteanu. Iarna la Sibiu (4)

Cărându-şi, parcă, peste tot, în spate, o maşină, un laptop, o cameră video şi un aparat foto, Florian Silişteanu apare călătorului de peste tot – din Piteştiul lui până în Iaşiul lui sau până în Oaşul lui sau Sibiul lui, că tot pă- mântul ăsta românesc îi aparţine în suflet – un ziarist perpetuu, dornic să prezinte lumii „Pământul nicăieri”, cum îşi intitulează ultima apariţie tipărită. În fapt, fratele Silişteanu, cum îi place să-i spui, este un maxim de poet prezent în interiorul lui de român sadea. Silişteanu are în poezia lui pâine şi sare, miere şi lapte, mătrăgună şi …