Ce frumos este la „Select”! Restaurant amplasat în zona cea mai luxoasă, a Bucureştiului, liniştit, cu mâncare tradiţională, cu chelneri inteligenţi şi unsuroşi, mobilier bătrânesc, uşor nostalgic.
Preţuri măricele, dar mâncare gătită cu suflet, arome de usturoi, tocăniţă, salată de vinete, ciorbă de burtă şi ardei iuţi peste tot, scobitori ca pe timpuri, perdele şi scaune cu aspect vechi, separeu pătat de vin rose şi încărcat de uneltiri politice.
Merită să te duci acolo pentru că este imposibil să nu vezi politicieni, este imposibil să nu prinzi măcar o vorbă, scăpată la chef, este imposibil să nu înţelegi mai bine ce se întâmplă, dar mai ales ce se va întâmpla în România. Iar dacă ai şansa ca măcar unul dintre oamenii care conduc ţara să îţi şi răspundă la salut, digestia se face cu speranţe, mai ales pe timpurile astea.
Am fost şi eu şi am avut şansa istorică, poate, să mă aflu în aceeaşi incintă cu trei dintre cei mai importanţi şi bogaţi miniştri, ai Cabinetului. Ei stăteau în separeu, dar şoferii, în rând cu noi, oamenii de rând. Nu era nici o aniversare, nici un sfânt, se întâmpla într-o zi obişnuită, pe la prânz. Şoferii miniştrilor bogaţi se ospătau. Mâncau mai bine decât cei de la masa unde mă găseam şi bravo lor!
Aş fi murit de curiozitate să aud ce unelteau şefii lor, dar nu s-a putut. Atunci tânjeam, doar cu ochii către separeul lor, doar, doar s-o vedea ceva. Tânjeam şi număram sticlele cu vin (rose). Mă gândeam că este bine. Pe vremuri miniştrii nu prea beau la prânz, dar acum , când ai atâta răspundere şi atâţia bani de împărţit, situaţia s-a schimbat. Şi un pahar de vin este şi bun şi recomandabil.
N-am stat să număr exact câte sticle de rose s-au adus în separeu. Pe la a patra am pierdut şirul şi, când s-a înserat, eu am plecat. M-am bucurat. Dacă miniştrii beau atâtea sticle cu vin înseamnă că se simt bine, că nu au treabă multă, că se înţeleg între ei şi că vor avea grijă şi de noi. Mai ales că vinul era de calitate (2 milioane sticla) şi după o băutură bună te simţi relaxat şi nu te doare capul.
M-am mai gândit că, poate şi aşa, se mai simplifică procedurile atât de stufoase, de la Palatul Victoria, mai ales că restaurantul „Select” este la doi paşi.
