De mai multă vreme bântuie, mai ceva ca gripa prin Bucureşti, o nouă modă. Aceea a promovării masive a unor nonvalori, care au senzaţia că dacă au în traistă tupeu mai mare decât valurile care bat iarna ţărmurile de la Costineşti şi valoare cât broasca pene, şi că dacă şi-au introdus fizicul în două trei emisiuni de televiziune, gata a apărut şi consacrarea în lumea muzicală.
Obositul Tarky, care l-a acuzat pe Mihai Trăistariu că s-ar fi dedat la cărniţă de băiat, după care a retractat tot ca un laş, travestitul Naomi şi tot felul de grupuri inodore din punct de vedere muzical au senzaţia că nişte pseudo-scandaluri construite pe fum şi ceaţă le pot aduce o mult dorită celebritate şi pot pune lumina reflectoarelor pe umilele lor persoane. Cel mai nou exemplu e un papagal cu aere de vedetă şi cu caş muzical la gură, absolvent de teologie, care şi-a luat numele de scenă de Lost Angel. Băiatul, infatuat şi lipsit de calităţi muzicale, care sâsâie ca gâsca prin luncă atunci când vorbeşte, s-a agăţat de câteva zile de un scandal cu tatăl Andreei Bălan pentru a-şi face publicitate ieftină şi a atrage atenţia asupra lui dar mai ales a ceea ce cântă, dacă aşa se poate numi lălăiala cu care s-a prezentat pe la televiziuni săptămâna trecută. În esenţă, scandalul nu are miez nici cât boaba de muştar, Lost Angel reproşându-i tatălui Andreei că i-a dat nişte bani pentru nişte piese muzicale şi, zice el, pentru aranjarea unor concerte.
Fără un contract, sau vreo altă înţelegere scrisă care să stabilească cu exactitate care sunt obligaţiile părţilor, Neica Nimeni al noului val a început deja să facă ciocul mare în speranţa că îl va lua cineva în seamă şi că va ajunge prin fraudă, acolo unde alţii ajung prin muncă. „Îngeraşul pierdut” îi reproşează lui Săndel Bălan, inginerul transformat brusc în făcător de vedete, că ar fi luat nişte bani fără a face ceea ce a promis, deşi nu poate aduce drept dovadă decât o banală chitanţă că a trimis banii prin poştă. În replică, Săndel Bălan se apără, spunând că banii i-a primit pentru a orchestra nişte piese, nu şi pentru a asigura intrarea cu surle şi trâmbiţe a sâsâitului în lumea muzicală, ceea ce în contextul dat este mai mult decât suficient. Plin de ifose, date doar de faptul că el s-a născut şi asta i-se pare suficient, Lost Angel construieşte un pseudo-scandal din nimic.
Fără studii de specialitate şi cu cultură muzicală cât să umpli un degetar (mic), fazanul muzical are senzaţia că lumea a fost făcută în exclusivitate de Dumnezeu doar pentru ca el să-şi plimbe în glorie turul pantalonilor prin ea. Lipsit total de bun simţ, dar mai ales incapabil să aibă conştiinţa propriei valori şi să vadă exact care îi este locul în ierarhia muzicală, oiţa behăitoare ţine ca gaia maţul de acelaşi subiect inexistent şi prin presă, crezând că poate în acest fel să convingă pe cineva de talentul său (cât talent are s-a văzut în emisiune la Măruţă, pentru că la Capatos nu a apucat să cânte, plecând din studio pentru că Dan şi cu mine aveam „glumiţe” şi nu i-am acordat atenţia la care s-ar fi aşteptat).
Fenomenul care proliferează ca bacteriile pe lamela de cultură este nu numai îngrijorător, ci şi dăunător, promovarea prin astfel de tertipuri de grădiniţă inducând ideea că se poate ajunge cât mai aproape de vârf, chiar dacă nu ai talent, nu ai pregătire, ci doar o impertinenţă vecină de palier cu nesimţirea. Din fericire, amatorii de muzică lejeră nu se lasă prea uşor păcăliţi, non-valoarea adăstând şi pe mai departe în mlaştina mediocrităţii.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi fermoare de ciocolată şi cănuţă cu om sucit.
