Să ne imaginăm, dumneavoastră, care mă citiţi şi cu mine. Facem un fel de buget. Este clar că nu avem bani. Dar, în principiu, stăm liniştiţi pentru că noi nu prea suntem anchetaţi. Hai să vedem cum s-ar simţi alţii.
Chiar dacă ne-am obişnuit să declarăm că toate acuzaţiile sunt de ordin politic, noi doi, nu vă speriaţi, mă refer la cei care chiar fac bugetul, ştim că am FURAT, sau cum se spune, mai nou, am derulat afaceri, poate, bursiere. Noi doi mai ştim că actele astea, mai corect ar fi să scriu „dosarele”, NU DISPAR. Poate ştim, dacă avem studii, oarecum liceale, că Legea conservării masei, de Lavoisier, revendicată şi de Lomonosov, oricât s-ar fi topit ea, printre ani, tot există. Oricat s-ar face striptease, printre oamenii de afaceri, foştii, cât ar fi ei de prietenoşi şi de pus pe rană, tot mai au câte un dinte lipsă.
Fiica mea a primit, de ziua ei, un joc, cu găini, din plastic. Ne-a obligat să participăm. Mama ei , care are puţin mai mulţi ani decât ea, a fost de acord şi am jucat. Mor după mama ei. Fata este geloasă. Nu ne mai certasem, în casă, dar ne-am certat pentru jocul ăsta, cu găinile. Jocul este simplu, dacă nu eşti atent, pierzi.
Alexandra Tabacu se supără când pierde. Ştie că a greşit, ştie că i se întâmplă cu amândoi părinţii, dar nu îi place şi dacă ar fi mai mare, ar protesta, mai public. Noi, părinţii o adorăm şi îi cântăm în strună.
Noi suntem liniştiţi, mergem la patinoar, în parc şi, câteodată, aiurea. Ne vedem şi lungul nasului. Din această atmosferă vin eu.
Considerând că noi suntem o familie normală nu pot să nu mă întreb, cum ar fi să facem noi bugetul, eu şi cu dumneavoastră, care, poate, m-aţi citit?
Mai ales că pilotul erou, care a reuşit să pună un avion, pe râul Hudson, salvând 150 de oameni, nu ar fi primit, din partea Guvernului nostru nici bonuri de masă. Ca să devenim curaţi. Nu eu, că nu prea am de ce.
Horia Tabacu
