Cercetările în domeniul comunicării şi al psihologiei, au arătat că majoritatea oamenilor continuă să facă, de-a lungul vieţii lor, multe din greşelile simple pe care le făceau şi când erau copii.
Am fost învăţaţi cum să pronunţă m cuvintele şi cum să înşirăm aceste cuvinte în propoziţii, dar nimeni, niciodată, nu ne-a învăţat cum să comunicăm eficient cu ceilalţ i. Atunci când făceam greşeli, nu ni s-a arătat cum să le îndreptăm, nici măcar nu ni s-a spus că ar trebui să corectăm unele lucruri în această privinţă. Dialogul între doi necunoscuţ i începe cu un schimb ritual de expresii, întrebări, clişee şi afirmaţii care le permit să câştige timpul necesar pentru a-şi da seama dacă pot dezvolta o relaţie. De obicei se începe cu „Ce mai faceţi?” care atrage după sine clişeul „Bine”, la care cel ce a întrebat răspunde „Mă bucur” sau ceva similar. Acest ritual de început al conversaţiei ajunge într-un asemenea grad de automatism, încât un răspuns de genul „Tocmai a murit mama” ar fi urmat, destul de des, de acelaşi „Mă bucur”. Ritualurile de despărţire sunt similare, „Pe curând”, fiind cea mai folosită formulă. „Mi-a făcut plăcere să vă întâlnesc” este utilizată, de regulă, atunci când nu vrem să continuă m relaţia în viitor. „O să ne ocupăm”, „Nu vom precupeţ i nici un efort” şi „Să vedem ce se poate face” sunt clişeele favorite ale conducă- torilor şi oficialilor guvernamentali care vor să se spele pe mâini.
Ca şi în limbajul trupului, unde oamenii recurg la gesturi care se tot repetă şi sunt deranjante, ei folosesc adesea şi expresii învechite, tocite, numite clişee; acestea fie pun capăt unei conversa- ţii, fie îl încurajează pe interlocutor să vină şi el cu un cli- şeu propriu. Clişeele sunt cuvinte sau expresii preambalate, folosite de oameni lipsiţi de imaginaţie sau de cei care sunt prea leneşi ca să descrie o situaţie prin prisma propriilor percepţii (platitudinile şi truismele sunt alte tipuri de clişee.). Clişeele pot oferi chei utile pentru descifrarea gândurilor vorbitorului.
De exemplu, expresia „oarecum” este un fel de scuză pentru o afirmaţie nerelevantă şi unul din cele mai des folosite clişee în engleza modernă. Poate apărea în mai multe variante, de pildă „fiindcă veni vorba”, „ca să nu uit”, „dacă mă gândesc bine” şi „tocmai mă întrebam dacă”. Aceste expresii au drept scop să atenueze importanţ a a ceea ce vorbitorul vrea să spună, de exemplu: „Îţi mulţumesc că mi-ai împrumutat maşina – dar, ca să nu uit, lovitura aceea de la bara de protecţie o ai de mult?”, în acest caz, expresia „ca să nu uit” este folosită pentru a masca faptul că întrebarea despre bara de protecţie îndoită este, de fapt, problema cea mai importantă. Asemenea expresii ne avertizează că ceea ce urmează este, de fapt, nucleul întregii aserţiuni. „Domnule X, apreciem într-adevăr ceea ce ai făcut la acest proiect, a fost o treabă bună.
Dar, fiindcă veni vorba, vacanţa ta de o săptă- mână trebuie să fie amânată pentru luna viitoare”. Ce putem face împotriva clişeelor dacă şi noi înşine suntem înclinaţi să le folosim? Cel mai bun lucru ar fi să le alungăm din vocabularul nostru. Dacă aceasta e greu de realizat, să le dăm cel puţin o notă nostimă, care poate fi chiar reconfortantă pentru interlocutori. De pildă, „Nu da vrabia din mână, pe cioara de pe gard” poate fi transformat în „Nu da gardul din jurul tău, pe două păsări”. Fraza „Fiecare bărbat este împins de la spate de o femeie” poate deveni mai percutantă dacă i se adaugă „adesea este vorba de cealaltă femeie”.
Dar cel mai bun sfat pentru a putea ţine conversaţ ia deschisă este să renunţăm total la clişee, truisme şi platitudini şi să abordăm discuţia cu imaginaţ ie. La început nu e un lucru prea uşor de realizat, dar va contribui la ameliorarea calităţii conversaţiilor noastre.
Cornel Bogdan
