Se pare că e criză peste tot. E criză, domne, cum ar zice Topilă, chiar în relaţia mea de prietenie cu el. S-a ofuscat umoristul de un eşec de expoziţie programat de mine la Sibiu şi care, din cauza crizei, nu se mai ţine.
Trebuia să deschidem un salon de caricatură prin Asociţia Habitus, intitulat, măi să fie!, „Criza prin caricatură ori Caricatura prin criză”. Ar fi fost frumos. Însă un om mare la grad, pe care îl respect mult, că mi-a fost dascăl, a uitat să intervină la timp undeva în zona crepusculară a umorului cazon, unde am fi putut avea o… caz… are mai blândă. De altfel şi speranţa în omul de afaceri stăpân pe Atlassib, Transmixt sau Hotel Ramada a căzut, că domnul Carabulea nu a fost de înduplecat pentru un transport civilizat al caricaturiştilor.
Cristi Topan, preşedintele Uniunii Caricaturiştilor din România, a pus ceva umăr la eveniment, invitând câţiva supermani din domeniu, în frunte cu distinsul Doru Bosiok, de la Novi Sad. Pe Topilă îl ştiu de un deceniu şi jumătate şi mai bine şi ne-am mai altercat uneori, dar ne-a trecut. Ne-a trecut la una mică sau mai lungă la Turist, la Muzeul literaturii ori la 133, locul unde ne retrăgeam alături de prietenul de profesie Bogdan Pietriş, ori ne schimbam impresii avându-l aproape pe maestrul Şurubaru, Nea Mişu, om de caracter, de viţă, de şpriţ dar şi de artă, fiind un regizor magnific al animaţiei. Cu Topan am băut, împreună cu marele şi regretatul Bogdan Pietriş, de nenumărate ori, la Mahalia Jackson, cum botezase maestrul Micul Non Stop din Bucureştii Noi, unde locuiau domniile lor.
Cu Topan m-am boemit de când ne ştim. De data asta am sfeclit-o un pic şi-mi pare rău. Sper că vineri, 3 aprilie, la Cuptorul cu lemne, de peste drum de Liceul Mihai Viteazul din Bucureşti, la Clubul caricaturiştilor "Sorin Postolache", să mă beştelească un pic de faţă cu ceilalţi invitaţi în luna păcălelilor, apoi să-i treacă supărarea, că viaţa e scurtă. În rest, trebuie ştiut despre Cristi Topan că e unul dintre cei mai titraţi cartoonişti din spaţiul carpato-danubiano- pontos şi e recunoscut în toată lumea, luându-le la nenii care fac concursuri de profil tot felul de premii, din Japonia până în Brazilia şi din Portugalia până la Turcia… bref!
Cu Topan m-am distrat de minune şi ne-am omenit cu câte-o cetirică, sper că mai ţine minte, pe drumuri de iarnă Buşteniene, până sus la Gura Diham, plimbându-ne cu consoartele de atunci şi cu sania cu zurgălăi, apoi mergând la o ţuică fiartă spre târziu, la orele serilor întroienite frumos la poalele Caraimanului, la vremea când şi caii se culcă- nu-i aşa?- şi nu mai trag la hamuri şi nu mai clopoţesc a mişcare. La aceea vreme o luam vârtos la bocanci pe zăpezile de alte dăţi, coborând a zâmbet către o poză a unui aşezământ veşnic, din drumul către Silva, către nea Gică şi nea Valentin, patronii Silvei.
Ca o frică de uşile închise, deocamdată, peste Styx-ul dantesc, unde sper să mă aştepte cât mai târziu portarul, la căbănuţa cu pricina am făcut o poză anunţului pe care scria… temeinic… SICRIE NON- STOP! Nu fi supărat Cristi şi uită, că expoziţia de caricatură se ţine, fiind găzduită de ATAC, începând cu haioasele tale teme şi desene, pe care le prezint în continuare!
Valentin Leahu
