Am să încep o poveste, o poveste care poate există, poate nu există. Asta nu depinde decât de Dumnezeu. Căci, este o vorbă din bătrâni „cineva acolo sus mă iubeşte”, şi asta este adevărat.
Nimeni nu bagă mâna în foc pentru nimeni, căci cine bagă mâna în foc se arde. Şi nimănui nu-i place să se ardă, căci flăcările există doar în iad. Există şi îngeri şi demoni pe lumea asta, dar îngerii negri au plecat cândva de sus, din Rai. Pentru că au vrut trufie şi avere, au picat. Pe lumea asta nu ştim ce-i bine şi cei rău, căci nimeni nu-i corect, nu ştie să aleagă corect cei bine şi cei rău. Nu putem dezlega misterele acestei lumi, încercăm şi dulci şi amare, şi fiere şi venin, ne otrăvim singuri. Singuri ne otrăvim sufletele, dar tot singuri reuşim să învingem pentru că binele învinge răul. Binele este întotdeauna învingător. Eu, cel puţin, aşa cred. Asta este părerea mea. Focul arde, dar apa este mult mai puternică decât focul, pentru că apa stinge focul, dar nu s-a pomenit până acum ca apa să ia foc. Pentru că asta este împotriva oricăror legi, ale fizicii sau chimiei.
Nimeni nu are dreptul pe lumea asta să ia viaţa cuiva, pentru asta este o pedeapsă capitală. Toţi oamenii, toate păsările şi toate animalele au dreptul la viaţă, căci lumea asta e făcută şi din vietăţi care mişună pe pământ, pe sub pământ, pe cer sau prin apă. Căci există un loc sub soare pentru toată lumea. A existat cândva un potop, potopul lui Noe. Şi atunci, tot pământul a fost înghiţit de ape, cei credincioşi au fost salvaţi, păcătoşii au murit. Dar pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Rău e cu rău, dar mai rău e fără rău. Trecutul trebuie lăsat în urmă. Căci amintirile chinuie sufletele oricărei persoane, şi e mai bine să priveşti către viitor, să ai speranţă şi să zâmbeşti chiar dacă afară-i soare sau ceaţă, ploaie sau ninsoare, frig sau cald, iarnă, primăvară sau vară, toamnă.
Trebuie să privim viaţa prin suflete de copii, căci doar ei au sufletul curat, cu adevărat curat. Păcat că noi adulţii, am lăsat în urmă copilăria, am vrut şi vrem să devenim cât mai repede adulţi. De ce ne grăbim să ne maturizăm, asta nu prea înţeleg, dar suntem încă nişte adolescenţi timizi, care nu prea ştim, nu prea cunoaştem viaţa. Dar oare ştie cineva să citească în sufletul omului? Să chicească, să umble cu vrăjitorii? Eu ştiu să privesc în ochii oamenilor şi animalelor, asta ştiu că pot, pentru că sunt în stare să privesc oamenii drept în ochi. Oamenii au curajul să mă privească pe mine drept în ochi? Ştiu cei din jur când le spun adevărul sau îi mint? Pentru că am ochii verzi, foarte verzi.
Şi se pune că ochii verzi nu spun întotdeauna adevărul, ştiu să mintă frumos, frumos. Cei ce mă privesc nu ştiu când mint sau când spun adevărul. Pentru că nu sunt o sfântă, sfinţii trăiesc doar în Rai, pe pământ trăiesc oameni şi buni, şi răi. Care îţi sunt prieteni sau duşmani. Căci fiecare are duşmanii lui pe acest pământ. Nu poţi fii iubit de toată lumea, aşa este. Unii te muşcă pe la spate, alţii te bârfesc. Căci pe lumea asta bârfa este la putere, căci zvonul umblă din gură în gură. Mie îmi place să îmi privesc duşmanii, căci prieteni, am foarte puţini. Mi-am verificat într-o noapte prietenii, pentru că am vrut să privesc pentru o ultimă clipă în trecut, mare greşeală am făcut, asta recunosc. Trecutul îţi aduce doar ghinion. Şi Dumnezeu te fereşte sau te pedepseşte, asta nu prea ştiu.
Eu cred că fiecare păcătos are dreptul la o şansă, păcatele şi le ştie fiecare, şi le mărturise şte sau nu. Doar sufletul tău ştie, şi îţi cunoaşte păcatele. Nu este nevoie să mărturiseşti aceste păcate vreunui preot. Căci pe lumea asta preoţii sunt foarte păcătoşi, au doar de câştigat de pe urma celor vii, dar şi morţi. Nu cred că există preot cu har, căci preoţii sunt pui de drac. Cel puţin aşa cred eu, asta este părerea mea, părerea mea personală. Ştiu că nu îmi place să mă lovesc cu stângul în drept, nu îmi pun piedică singură, alţii îmi pun piedici mie, asta ştiu. Eu vreau să merg drept, drept în faţă, pentru că sunt o femeie plină de speranţă, Speranţa moare ultima, eu sper, şi îmi place să îmi privesc viitorul în culori, culori foarte luminoase. (M.E.)
