Un alt dictator-prieten al Americii a fost generalul Mohammed Zia Ul-Haq, adus la putere în Pakistan de CIA în 1979.
Primul lucru făcut de preşedintele Zia a fost să-l execute pe predecesorul său, Zulfikar Ali Bhutto, şi să declare legea marţială.
Deşi, în 1979, Pakistanul nu cunoştea practic drogurile, în 1984 această ţară furniza 70% din heroina de pe piaţa mondială. Explicaţia: războiul antisovietic din Afganistan.
După ocuparea Afganistanului de către trupele sovietice (decembrie 1979), Pakistanul şi-a pus la dispoziţie teritoriul pentru tabereale mujahedinilor şi islamiştilor controlaţi de SUA şi Marea Britanie, care luptau contra ocupaţiei sovietice.
Principalul mijloc pentru a face rost de valută: traficul de droguri.
Deşi SUA au făcut eforturi pentru a stopa acest gen de trafic, chiar în echipa Reagan – Bush se găseau personaje importante implicatedirect în afacerile cu droguri din Pakistan.
De aceea, agenţiile americane antidrog nu au putut da la iveală nici măcar o singură afacere cu droguri din Pakistan.
Preşedintele Zia – pentru sprijinirea războiului antisovietic din Afganistan (1979-1989) – a primit mari ajutoare financiare şi armament din SUA, deşi închisorile ţării erau pline de opozanţi.
În 1982, Statele Unite, au acordat Pakistanului un ajutor de 3 miliarde de dolari.
În 1985, sfătuit de americani, Zia a ridicat legea marţială şi a organizat alegeri generale; dar numai după ce s-a asigurat că toţi adversarii săi politici se aflau după gratii.
A murit în 1988, într-un „accident de avion”, atunci când s-a opus înţelegerilor globale Reagan – Gorbaciov care vizau şi Afganistanul (retragerea sovieticilor).
Succesoarea lui Zia la preşedinţie a fost chiar fiica victimei generalului: Benazir Bhutto.
Dan Aldea
