Mãnãstirea Saon se aflã la o distanţã de 11 kilometri spre Niculiţel, din localitatea Tulcea. Mãnãstirea Saon a luat fiinţã sub stãpânirea otomanã în anul 1846, prin plecarea unor cãlugari de la Mãnãstirea Celic-Dere. Cei veniţi la Saon au ridicat aici câteva chilii din chirpici şi un Paraclis ca metoc al Mãnãstirii Celic-Dere. Dupã revenirea Dobrogei la Patria-Mamã, Saonul împreunã cu toate bisericile şi mãnãstirile acestor locuri au trecut sub jurisdicţia Episcopiei Dunãrii de Jos, din Galaţi.
Pentru o mai bunã rânduialã în viaţa mãnãstirilor, Episcopul Iosif Gheorghian a strãmutat la Saon şi pe ceilalţi cãlugãri care se mai aflau la schitul Celicul de Jos. O datã cu acesta, Schitul Saon s-a separat cu totul de Mãnãstirea Celic-Dere, devenind de sine stãtãtor. În acela şi an, monahii de la Saon au construit din chirpici şi lemn actuala bisericã veche cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”, care existã şi astãzi, precum şi douã corpuri de chilii, din care a mai ramas numai din rândul Paraclisului. Pictura muralã a Paraclisului a fost realizatã de fosta stareţã Maria Odudencu împreunã cu maica Salomeea, catapeteasma fiind executatã de C. Kipirlin în 1957.
La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon a pus temelia bisericii celei noi, cu trei turle, ziditã din piatrã şi cãrãmidã, cu hramul „Acoperãmântul Maicii Domnului”. Noua bisericã este un edificiu în formã de cruce, construit din piatrã şi cãrãmidã, cu trei turle mari, cea de pe naos fiind deschisã, luminatã de şase ferestre înalte. Celelalte douã turle sunt a şezate pe pridvorul închis, în dreapta şi în stânga acestuia. Construcţia are şi un pridvor deschis, susţinut de douã coloane mari, din zid de cãrãmida, a şezate în faţã. Pridvorul, de formã închisã, este pictat în interior, precum şi pe peretele exterior, dinspre apus. În interior, poate fi admiratã pictura de pe bolta sfântului altar, de pe bolta mare şi din pronaos, executatã de pãrintele Sofian. Din pãcate, dupã anul 1957, marele duhovnic şi talentatul pictor de biserici, ajuns mai târziu stareţ la Mãnãstirea Antim din Bucure şti, nu a reu şit sã finalizeze împodobirea bisericii mari, fiind arestat, împreunã cu ceilalţi membri ai „Rugului aprins”.
La Mãnãstirea Saon, în biserica mare, sunt adãpostite pãrticele din Moa ştele Sfinţilor Vichente, Maxim Grecul, Inochentie mitropolitul, Epictet preotul şi Astion monahul, racla cu acestea fiind tot timpul expusã închinãrii pelerinilor. De asemenea, pelerinul poate admira aici bucãţi din ve şmintele care au aparţinut Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Cuvioasei Parascheva şi Sfântului Grigorie Decapolitul. În vitrina special amenajatã pentru adãpostirea acestora se aflã şi o bucãţicã din lemnul Sfintei Cruci. (A.M.)
