Cea mai mare temere a mea este pagina albă. Aici se opreşte totul. De aici începe. Când te chinui mereu să găseşti începutul genial, fraza perfectă, se întâmplă deseori să uiţi ce vrei să spui.
Eu unul am uitat deja
Şi te holbezi în gol, încercând din răsputeri să-ţi pui gândurile în ordine. Nu-ţi iese. Dacă te străduieşti prea mult nu-ţi va ieşi niciodată. Contrar opiniei generale, cu cât îţi doreşti mai cu ardoare un lucru, cu atât îl vei obţine mai greu şi cu eforturi colosale. Vieţii îi place să ne ia întotdeauna prin surprindere. Se întâmplă ca ideile bune să- mi vină cel mai des în somn, în starea de transă dintre adormire şi trezie, atunci când încerc să nu mă gândesc la nimic, ci doar să mă cufund într-un vis adânc, hipnotizant. În momentele acelea creierul meu secretă genialitate pură, cantităţi imponderabile de idei bune, începuturi care mai de care mai abracadabrante, fraze de o perfecţiune ireală, şi toate se spulberă în neant, ca baloanele de săpun.
Ieri am fost fericit
Bineînţeles că sentimentul nu a durat mai mult de câteva secunde şi nici măcar n-am realizat-o la momentul respectiv. Dar m-am bucurat oricum că m-am reîntâlnit cu această veche senzaţie. Este întotdeauna o plă- cere.
Acum am revenit la starea-mi dinainte
Mai trist este că prevăzusem lucrul ăsta chiar şi atunci când vedeam viaţa într-o nouă lumină, mai roz, mai zâmbitoare, eram convins că a doua zi mă va apuca o uşoară depresie urmată de acelaşi sictir emblematic pentru poporul nostru. Astăzi m-am învârtit juma- de oră prin centru, încercând să caut nişte scurtături pentru a scăpa de aglomeraţie. În mod ironic am ajuns de fiecare dată în aceleaşi locuri. Aşa ni se întâmplă şi-n viaţă. Oricât am încerca să scăpăm de pesimism, nenorociri, necazuri, ele nu pregetă să ni se ivească în cale. Unii numesc asta soartă. Eu îl numesc ghinion. Nu toţi înţeleg umorul divin… suntem cu toţii o mare glumă a lui Dumnezeu.
Theodor Barbu
