Am schimbat titlul rubricii. „Boema bucureşteană” a devenit „Note din boemă”. La început mi s-a părut că sună a surghiun, a exil din lumea boemă a Bucureştilor. Totuşi, nu e aşa. Boema are încrengături la tot pasul. Şi o să mă ţin aproape de ea, atât cât mă ţine pasul de peste viaţa asta de boem. Şi în definitiv, mai nou, de peste o jumătate de an, boema mea se desfăşoară la poalele Păltinişului.
Chiar înainte de a se pune de acord Primăria cu autorizaţiile de dezlegare la terase, patronii restaurantelor din Sibiu, de pe strada mare sau de oriunde, din Şelimbăr până-n Sub Arini, au scos mesele pe trotuare şi dintr-o dată furnicarul de doritori de bere sau de potol, cum spun cazonii din zonă, a împânzit strada sibiană şi vacarmul aşteptatei primăveri e în toi. De fapt, despre strada mare nu se poate spune că are mesele puse pe trotuare, că Bălcescu nu are aşa ceva. Umbrele, scaune şi mese trainice au fost scoase de la „naftalină” şi aşezate frumos chiar pe pietrele străzii.
În mijlocul zilei abia mai găsesc un loc pentru a mă aşeza în aşteptarea boemilor mei sibieni, la Casa Frieda, chiar peste drum de Farmacia 24, unde m-am obişnuit să „trag” şi să mă întâlnesc cu „faini” oameni de şpriţ, că aşa se zice pe aici, flăcăi bravi ai locului, cum ar fi Jeannot Văcărescu, şeful scriitorimii sibiene, Eugen Jitariuc, cumnatul meu şi mare ziarist, psihilog, critic literar sau scriitor pur şi simplu dar care are o mare meteahnă: nu mai pune băutură în gură de aproape două decenii dar participă la boemă cu sufletul, profesorul atât de iubit de elevi Silviu Guga, dialectologul Vasile Ursan, megieşi ai umorului din cenaclul de la Casa Armatei, criticul Radu Vancu şi amicul lui de la Transilvania, Silviu Borş, profesor de istorie şi dătător de forme unui reviste culturale, „francezul” profesor Iancu, mai rezervat în a saluta pe toată lumea dar prezent la Frieda mai mereu sau poetul George V. Precup care e într-o grabă mare în ultima vreme, crezând că nu mai are timp să-şi aprofundeze talentul de vistier al Compozitorilor. Lângă el a apărut ieri şi un mare sculptor, Eugen Petri, sibian abătut de multă vreme prin Ploieşti, împătimit şi de jazz, reîntors pentru câteva zile în urbea natală, unde a şi lăsat lucrări în spaţiul Galeriei U.A.P., din Piaţa Mare.
Sunt nervi de primăvară în jur, vorba celebră bacoviană
(Primăvară…
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraş, suspină un vals de fanfară…).
Fanfara are şi ea locul ei la Sibiu, că zilele trecute „greieraşii” au ieşit în Piaţa Mare cu instrumentele lor, de ziua Jandarmeriei. Poetul Jean Radu Văcărescu are mari responsabilităţi pentru o săptămână. Doamna-i e plecată din localitate într-un mic conced şi acum scriitorul a devenit peste noapte răspunzător de întreţinerea copiilor, băiatul Valentin, iar pe deasupra un câine înfometat şi un pisoi de rasă, pe care, spre ruşinea mea de gazetar, n-am reţinut cum îi cheamă. Profesorul Silviu Guga a dat o fugă până la Bucureşti, în pregătirea unui nou roman care, se pare, se va numi „Iubiri irezistibile”.
Oameni de zidiri minunate, în frunte cu arhitectul Vladimir Grigorov şi Ovidiu Calboreanu, ambii de la Asociaţia Habitus, s-au mutat la soare, aşa că un alt grup de boemi cu care mă conversez peste zi are, în continuare, „condica” în localul „Casei Frieda”, unde dom Mitică, Doiniţa, Miticul mai mic, Răzvan, Cătălin, Claudia ori Mioara servesc cu bineţe şi clănuleţul nostru boem. Maestrul Petre Dumbrăveanu apare şi el la orele prânzului, mai înainte de a fi venit ora apelului. El se pregăteşte pentru a aniversa 100 de ani de pictură în familia sa, apropiindu-se centenarul naşterii tatălui său, pictor la rându-i ca şi feciorul cel mic al lui Petrică Dumbrăveanu. Vasile Ursan apare de două trei ori pe săptămână, că domnia sa locuieşte undeva în „graiul din Mărginime”. Una peste alta, la mesele boeme din Casa Frieda se pregătesc tot felul de evenimente culturale şi nu numai. Dar să le dezvălui şi… mâine.
Valentin Leahu
