Încrederea, iubirea de sine şi respectul de sine, se pot descoperi şi consolida, chiar şi la vârstă adultă. Ideal ar fi, ca din copilărie să beneficiem de aceste trei elemente şi să le avem în bagajul nostru existenţial. Mai putem defini încrederea şi ca o credinţă nestrămutată în ceva sau cineva, fără să punem sub semnul întrebării acest aspect.
Încrederea în sine
La fel ca iubirea şi respectul de sine, încrederea în sine se structurează în jurul imaginii de sine, pe care ne-am format-o pe parcursul existenţei. Acest tip de încredere este definit ca o căutare permanentă a tot ceea ce este imprevizibil în viaţă.
Nu putem spune că încrederea în sine este un bun dobândit pentru totdeauna, deoarece ea trebuie reconstruită, reîmprospătată şi confirmată, în fiecare zi. Valorile de referinţă acumulate în cursul vieţii, sunt cele la care ne raportăm şi cele care ne dau încredere în judecata noastră.
Neîncrederea, apare pe fondul unor eşecuri repetate în viaţa personală şi a incapacităţii de adaptare la tot ce presupune o situaţie nouă.
Încrederea în ceilalţi
A avea încredere în ceilalţi, presupune în primul rând să ai încredere în tine. Încrederea se construieşte în timp şi înseamnă mai mult decât voinţă şi inteligenţă. Avem nevoie în primul rând de iubire, apoi de creativitate.
Încrederea în ceilalţi, este întocmai ca zâmbetul, reprezintă un cadou al vieţii pe care am fi bucuroşi să-l avem. Într-o perioadă în care se fac cursuri de supravieţuire în firme, pentru a nu fi concediaţi, pentru a putea să-ţi torni cu conştiinţa împăcată colegul, pentru a te ,,pune în valoare”, încrederea în ceilalţi practic nu mai are sens. Trebuie să învăţăm din nou să ne putem sprijini pe aproapele nostru, atunci când situaţia o cere, la fel cum trebuie să fim capabili să oferim ajutorul, atunci când ni se solicită. Încrederea în semeni ne sporeşte sentimentul de siguranţă, dându-ne conştiinţa apartenenţei la o anumită structură socială. Putem oferi şi primi încredere, iar acest lucru are mare însemnătate în mediul nostru de viaţă. Toţi avem nevoie să fim apreciaţi şi respectaţi de cei din jur.
A investi pe cineva cu încredere, înseamnă să-ţi pui sufletul pe masă şi să elimini singurătatea. Pasul de la singurătate la depresie este unul foarte mic şi de aici încolo intrăm pe tarâmul patologiei. Orice manifestare a vieţii noastre sociale, presupune comunicare şi încredere, fie în propria persoană, fie în ceilalţi. A avea încredere se învaţă, iar acest lucru ne deschide multe oportunităţi în lupta cu tot ceea ce este nou pentru cultura noastră.
Chiar dacă sunt deja dobândite, încrederea în sine şi în ceilalţi, acestea pot fi rănite prin acuzaţii, descalificări, îndoieli, respingeri sau chiar abandon. Acest lucru, presupune că trebuie să îngrijim şi să protejăm aceste valori, fără a le neglija niciun moment. Mai presus de orice, ar trebui să fie, încrederea noastră în Dumnezeu şi în viaţa de dincolo de moarte.
Psiholog,
Dragotoiu Adrian
