Mai exact ar fi fost să numesc de-a dreptul tâmpe luările de poziţie şi justificările prin care actualii guvernanţi vor să-şi ascundă nepriceperea, dar să şi pitească pe sub preş harababura financiară care domneşte în România, locul unde nici miniştrii, nici politicienii nu ştiu, de fapt, nimic în legătură cu ceea ce ei înşişi întreprind. Să luăm ca exemplu acordarea tichetelor de vacanţă. S-a stabilit, iniţial, că se vor acorda din acest an, iar ministrul Turismului declara că ele vor putea fi folosite chiar în microvacanţa de Paşte. A fost şi s-a uitat. Apoi, s-a decis ca respectivele tichete să se dea începând cu anul viitor. S-a revenit: pot fi înmânate fericiţilor posesori doar în anumite condiţii, una dintre ele, rostită cu obişnuita-i emfază de către premier, fiind disponibilizările de 5 la sută de la unităţile care vor să aibă tichete. Aşadar, concedii contra concedieri!
A mai apărut o marotă, aceea a impozitului forfetar, a cărei valoare a fost scoasă, discreţionar, din burtă, fără să se stabiliească nişte criterii clare. De fapt, este vorba despre o taxă pe pierdere, plătită de toţi întreprinzătorii care nu reuşesc, într-un an, să ajungă la beneficiu (din diverse cauze – investiţii, mult clamata criză etc.) „Nu este nimic hotărât cu privire la acest impozit – declară Theodor Stolojan. Tot ce ştim acum este că Guvernul trebuie să găsească bani”. Admirabilă logică! Conform căruia un asemenea guvern bezmetic ar trebui să-şi ia catrafusele şi să se îndrepte spre El Dorado. Atâţa doar că vechii căutători de aur mai şi munceau, mai dădeau cu târnăcopul ori cu sapa, pe când miniştrii noştri, cum plastic se exprimă Emil Boc, „taie frunză la câini”. Iar din această activitate nu ies bani.
Cifrele oferite recent de Ministerul de Finanţe sunt îngrijorătoare de-a binelea, după primele două luni ale anului. Investiţiile publice, atât de mult trâmbiţate, au scăzut cu 6,8 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în vreme ce cheltuielile cu bunuri şi servicii (aşa de bine ţinute în frâu, din vorbe) au crescut cu 8,9 la sută. În plus, s-au redus şi încasările de TVA (cu 7,6 la sută), dar şi acelea impozitul pe profit (cu 13,4 la sută), ceea ce înseamnă un deficit al bugetului general consolidat de 3,3 miliarde lei. Şi asta chiar dacă, abuziv, nu s-au mai plătit salariile de merit, iar stimulentele pentru bugetari au fost drastic reduse. Ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi majorat şi pensiile sau salariile profesorilor conform aberantelor promisiuni electorale, făcute, parcă, la beţie (dacă n-o fi fost şi aceasta una dintree cauzele reale!)? Cât despre păstrarea locurilor de muncă şi crearea altora, noi – n-a fost decât o deviză populistă şi nimic altceva, din moment ce nu se construieşte nimic, nu se izolează termic niciun bloc, iar bugetarii sunt hăituiţi ca iobagii de către zapcii.
Pe lângă taxa de pierdere (poreclită impozit forfetar), se va mai aplica şi o alta, de solidaritate cu cei săraci (taxă ce nu-i afectează nici pe miniştri, nici pe parlamentari, nici pe preşedintele ţării, ci doar pe judecători, profesori universitari, procurori sau funcţionari sau ofieţeri superiori din Armată, Interne sau serviciile secrete), taxă uriaşă aplicată celor care îndrăznesc să cârştige, perfect legat, mai mult decât Traian Băsescu. Deşi se vorbea despre legi care să nu cuprindă excepţii, cea a cumulului pensiei cu salariul nu se aplică, în primul rând, parlamentarilor, solidari nevoie mare cu oamenii de rând ai ţării.
Atitudini şi făptuiri păbugoase. Mai exact zis, tâmpe.
Hanibal Giurgescu
