După ce s-a tot codit, după ce-a tot fost îmboldit (nu tocmai de cei care-i vor cu adevăprat binele), după ce a primit asigurări că Adrian Năstase nu va ieşi la contraatac, Mircea Geoană să decis să candideze la prezidenţialele din toamnă, ba, mai mult, după cum se făloeşea deunăzi Dan Nica, este primul politician care şi-a anunţat oficial intenţia de-a poposi pentru cinci ani la Cotroceni.
S-au discutat multe, până acum, pe această temă. Unii au spus că Geoană e blătuit cu Traian Băsescu, mulţumindu-se cu actuala poziţie, de al doilea om în stat, şi de aducerea la guvernare a partidului pe care-l conduce, cu mână încă şovăielnică. S-a constatat că nu are suficientă charismă şi că ar fi o victimă sigură în faţa actualului şef al statului, în pofida eforturilor hilare ale lui Vanghelie de a declara (fără să şi argumenteze în vreun fel) contrariul. Cert este că, iată, Mircea Geoană este candidatul Stângii româneşti în bătălia pentru funcţia de preşedinte al ţării.
Am urmărit cu mare atenţie nu atât declaraţiile iniţiale, care nu puteau fi altfel decât unele tipice, cât cele recente, cele care îi conturează poziţia faţă de principalul său contracandidat, dar şi vaforit al cursei. Era, pe de o parte, firesc, să nu se aventureze într-un discurs prea belicos. Dar o miză serioasă tot ar fi trebuit să aibă alocuţiunea sa. Cu aât mai mult cu cât, prezenţa PSD alături de PD-L într-un acelaşi Guvern (cu rezultate, până acum, buimăcitoare, dacă nu catastrofale de-a dreptul) i-ar fi permis efectuarea unei prime delimitări. Or, Mircea Geoană a încercat (iar!) tonul excesiv de diplomatic, iar rezultatul a fost o zeamă lungă, reîncălzită, adică o primă ieşire la rampă ratată.
El spune, de pildă, referindu-se la activitatea Executivului, că „atunci când apare domnul Băsescu în ecuaţie, lucrurile se agravează, pentru că e clar că are o anumită infleunţă asupra părţii pedeliste a Guvernului, care uneori dezechilibrează puţin atmosfera din Guvern”. Tonul este complet fals, iar afirmaţiile – îndulcite nepermis de tare. Traian Băsecu nu „apare” în ecuaţie, ci este permanent prezent în ea; el nu are „o anumită inflenţă”, ci una decisivă şi nefastă, şi nu „dezechilibrază puţin”, ci contrbalansează de-a dreptul deciziile Cabinetului Boc. (În paranteză fie spus, o atmosferă nu poate fi dezechilibrată, ci, mai curând – în cazul de faţă – infestată.)
Încercând, apoi, să nuanţeze, Mircea Geoană pare a-şi pierde minima luciditate, mai ales în condiţiile în care ataca o temă extrem de fierbinte şi de actuală: „Asupra coaliţiei umbra lui nu prea există (iar o exprimare nefericită, edulcorată – „nu prea” – n.n.), pentru că coaliţia este din două partide (lucru banalizat, un truism, de fapt – n.n.). Asupra Guvernului este clar că infleunţează de o manieră brutală şi uneori decisivă (nu mai „dezechilibrează puţin atmosfera”? – n.n.) deciziile primului-ministru şi ale părţii PD-L din Guvern. (Ce atitudine adoptă, într-o asemenea situaţie Mircea Geoană? – n.n.) Este bine? Cred că nu, dar până la urmă nu e treaba mea (?!), nu-i partidul pe care îl conduc. (Eroare impardonabilă de logică politică. Nu-i treaba ta că în Guvernul din care face păarte şi PSD se iau decizii anapoda, fără consultarea preşedintelui social-democraţilor?
Ce va spune electoratul de stânga – nu e treaba lui Geană sărăcirea masivă a populaţiei, şomajul, nerespectarea promisiunilor electorale etc., treaba lui e doar să ajungă preşedintele României! – n.n.) Încearcă (Băsescu – n.n.) să influenţeze deciziile Guvernului? Da. (Culmea e că şi reuşeşte, sub ochii plecaţi ai reprezentanţilor partidului pe care Mircea Geoană susţine că l-ar conduce – n.n..) Se substituie (Băsescu – n.n.) de foarte multe ori la ceea ce ar trebui (formulare nefericită – n.n.) să facă Guvernul, cum sunt consultările cu partenerii sociali? Da. Dacă domnul Boc e confortabil (sună ca dracu-! – n.n) cu situaţia aceasta, nu-i problema mea, e a domnului Boc.”
Aşadar, „nu e problema mea” şi „nu e treaba mea”, atunci când se vorbeşte de proasta guvernare la care participă şi partidul său. Dar care-i problema lui Mircea Geoană? – revin cu întrebarea. Se pare, din păcate, că niciuna. Şi nici cu preşedinţia nu va avea, tratând astfel lucrurile, probleme. Vor avea, cu siguranţă, alţii, care au şi atitudini, nu doar păreri vagi.
Horaţiu Vlăsceanu
