Aşa cum fiecare personalitate poate fi considerată unică, putem conchide, că şi cuplul, privit ca diadă (alcătuită din două persoane unice), este o entitate cu particularităţi distincte.
Fiecare cuplu are un stil propriu de comportament, în cadrul căruia regăsim modelele de referinţă, reprezentând zestrea psihologică cu care fiecare dintre parteneri intră în cadrul relaţiei. Aceste modele sunt preluate, de regulă, din familia de origine a fiecărui partener. Fiecare partener are tendinţa de a impune celuilalt modelul său, pe care-l consideră ca fiind cel mai potrivit, adesea fără a ţine seama de temperamentul, preferinţele şi aspiraţiile partenerului, ceea ce duce la apariţia unor stări de tensiune emoţională, conflicte, putând în unele situaţii să conducă la destrămarea relaţiei. Adesea, în spatele unui cuplu cu o aparenţă bună, normală, se ascund importante tulburări funcţionale psiho-familiale, psiho-sexuale, tulburări privind identitatea unuia sau a altuia dintre parteneri. Toate acestea, au consecinţe serioase, adesea deosebit de grave, afectând puternic grupul familial şi putând duce la apariţia unor crize de separare sau de dezorganizare a familiei.
Un rol esenţial în ajustarea partenerilor cuplului, în stabilirea unui acord între aceştia, îl are comunicarea dintre ei în plan emoţional-afectiv în direcţia unor interese comune, a unor aspiraţii asemănătoare şi a unei armonizări pe plan sexual.
Al doilea factor este reprezentat de toleranţa reciprocă a partenerilor, de concesiile pe care şi le fac unul altuia. În al treilea rând poate interveni factorul raţional, care permite aflarea elementelor pozitive ale modelului fiecărui partener, selectarea lor, reconstruirea şi acceptarea, în acest fel a unui model comun nou. Factorul care poate rezolva aceste ajustări reciproce este timpul, ce pune treptat de acord partenerii între ei. Se mai poate constata şi o renunţare parţială a partenerilor cuplului conjugal la unele aspecte ale modelelor noi pe care le propune fiecare. Toate acestea, în final, vor duce la formarea unui model de viaţă nou specific cuplului respectiv, întemeiat în primul rând pe o relaţie emoţional-afectivă pozitivă şi pe o coabitare sexuală normală, lipsită de probleme. Noul stil de viaţă al familiei va fi format în raport cu tipul de personalitate a partenerilor, temperamentul, tipul de reacţie, nivelul de educaţie şi cultură, forţa valorilor morale şi religioase care acţionează în cadrul familiei respective.
Stilul de viaţă al cuplului va influenta şi configuraţia spaţiului de intimitate al diadei respective. Acest spaţiu are o mare însemnătate, fiind definit sau caracterizat prin mai multe dimensiuni: tipul de comunicare între partenerii cuplului; tipul de relaţii emoţional-afective; modelul de comportament sexual al partenerilor; tipul de aspiraţii, idealuri şi interese. Nivelul socio-economic şi nivelul de instrucţie cultural-profesională au la rândul lor, o valoare deosebită, în sensul armoniei vieţii de cuplu, şi acţionează de cele mai multe ori ca factori de constrângere şi orientare chiar în momentul alegerii viitorului partener. Aproape toţi indivizii îşi orientează alegerea către un partener egal din punct de vedere socio-economic şi cultural.
Modul de viaţă al cuplului se va reflecta în cadrul atitudinii partenerilor faţă de copii şi în sfera educaţiei pe care aceştia o primesc, deci putem concluziona că niciun efort, în direcţia unei bune înţelegeri, nu este prea mare.
Cornel Bogdan
