Puterea cuvântului, ca şi arta de a predica spiritualitatea reprezintă un dar neasemuit. Câteodată, îl regăsim – ca o dovadă vie – chiar sub forma sfintelor moaşte.
Sfântul Anton de Padova (1195 – 1231) a fost un renumit călugăr franciscan şi teolog, canonizat la un an după moartea lui. Nu numai credinţa şi sfinţenia sa l-au făcut celebru, ci şi faimoasa sa elocvenţă. La 400 de ani după ce murise, coşciugul său a fost găsit deschis şi, în grămada de praf cenuşiu care mai rămăsese din trupul Sfântului, a fost găsită limba sa, la fel de roşie, proaspătă şi moale ca a oricărui om viu, o dovadă fizică şi vie a elocvenţei sale, care a dăinuit peste veacuri. Sf. Anton de Padova rămâne renumit şi în zilele noastre pentru predicile sale inspirate, dar şi pentru omenia sa. El continuă să fie considerat drept unul dintre cei mai mari predicatori ai tuturor timpurilor. (A.M.)
