Comunicarea empatică ce conduce la o delicioasă stare de intimitate reprezintă o artă în sine. Ea are un stil şi un limbaj propriu.
Spre deosebire de conversaţiile profesionale, care sunt axate pe fapte şi pe cifre, sau de limbajul plăcerii, care evidenţiază, de cele mai multe ori, o anumită intenţie de a ne excita, comunicarea cu totul aparte care conduce la apariţia unei stări delicioase de intimitate se bazează, cel mai adesea, pe emoţii şi are un limbaj personal. Acest gen de comunicare se articulează în jurul EU-lui narativ: EU am nevoie, EU simt foarte intens, EU mă bucur, ÎMI este foarte bine, EU te doresc, EU simt că am să leşin de plăcere, EU te iubesc, toate acestea convergând întotdeauna către declanşarea, prin acest gen de comunicare, a anumitor sentimente şi emoţii în fiinţa umană care le ascultă şi le receptează într-un anume fel.
Comunicările din care se naşte cea mai extraordinară şi mai delicioasă intimitate între două fiinţe care se iubesc au la bază, printre altele, acele cuvinte clare şi puternice care oglindesc rezonanţele tainice ale inimii şi ale fiinţei. Atunci când, spre exemplu, ne exprimăm sentimentele (şi nu ideile sau opiniile personale), noi creăm, aproape fulgerător, o stare delicioasă de intimitate, căci ne dezvăluim în felul acesta adevărata personalitate. (A.M.)
