Tradiţia românească oferă, în prag de primăvară, un bun prilej de sărbătorire a „sexului frumos“: 1 Martie, Ziua Mărţişorului. Nici aceasta nu-i o sărbătoare bisericească, dar nici n-are în ea nimic tendenţios sau pervers.
Mamele, logodnicele, soţiile, fiicele sau colegele noastre au şi acest prilej în plus de a ne simţi dragostea şi preţuirea (care altminteri, fie vorba între noi, s-ar cuveni să fie mai puţin „ocazionale“). Piepturile înflorite de mărţişoare aduc aminte, simbolic, de frumuseţea şi regenerarea lumii lui Dumnezeu, de armonia care se cade să existe între toate cele ale Firii, de la ghiocelul plăpând şi până la inima omului. Dar de ce mai e nevoie să supralicităm, o săptămână mai târziu, printr-o „sărbătoare“ ideologică a femeii (văzute ca instrument al „luptei de clasă“)?!
Povestea instituirii zilei de 8 martie, demagogic numită „internaţională“, au sărbătorit-o oficial decât anumite cercuri conspiraţioniste şi ţările din fostul „lagăr socialist“. Propunerea a fost făcută şi aprobată în 1910, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sărbătorire în mediile respective având loc în anul următor. Autoarea propunerii a fost militanta revoluţionară Clara Zetkin (1857-1933), o intelectuală evreică născută la Wiederau (Saxonia) şi moartă la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S. (unde a propăşit pe linia partidului).
De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive este ca în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale „femeilor muncitoare“, începând cu o grevă a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857. Ar mai fi însă un motiv important, asupra căruia atrage atenţia, de pildă, un mare teolog şi duhovnic rus contemporan, diac. prof. dr. Andrei Kuraev: pornind de la originea etnică a Clarei Zetkin, autorul e de părere că ea n-a putut să nu se gândească la sărbătoarea de Purim (foarte apropiată calendaristic de data de 8 martie), care rememorează anual un cumplit masacru (după tradiţie, 75.000 de morţi, bărbaţi, femei şi copii) întreprins asupra poporului persan de iudeii aflaţi în exil.
Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, vicleană şi sângeroasă Estera, devenită întruchipare biblică a „eroismului“ feminin evreiesc. Dacă e aşa sau nu, cert rămâne că, prin realele sau doar posibilele ei origini mentale, ziua de 8 Martie reprezintă o convenţie festivă cu totul străină de spiritul creştinismului, pe care o conştiinţă ortodoxă nu şi-o poate asuma fără a se trăda pe sine însăşi. (A.M.)
