„Munca este un stimulent minunat al sănătăţii psihice şi fizice. Uit de toate necazurile, de boli şi de ameninţări şi nu ţin cont de ele atunci când sunt cuprins de bucuria muncii” (Camille Pissarro)
Camille Pissarro s-a născut în anul 1830 în portul Charlote-Amalie, de pe insula Saint-Tomas. La vârsta de 12 ani este trimis în Franţa pentru a studia, unde majoritatea timpului şi-l petrecea la Mouzeul Louvre. La ceva timp se întoarce pe insula natală, unde lucrează la brutăria părinţilor săi. Dar continuă să picteze, iar primele sale tablouri încep să capete un contur real sub îndrumarea pictorului danez Fritz Melbye. Dintr-un soi de aventură creativă, fuge cu acesta la Caracas.
Spre dezamăgirea părinţilor, când se întoarce acasă, le comunică acestora inaptitudinea sa pentru comerţ. Iar în anul 1855 pleacă al Paris, unde se dedică, întru totul picturii, avându-l ca maestru pe Corot. Tot aici îi întâlneşte pe Monet, Cezanne, Renoire şi Sisley. Deşi iniţial tablourile sale au fost privite cu suspiciune, în 1859, pentru prima oară, tablourile sale sunt acceptate de către Salon. După un an se căsătoreşte cu Julie Velly, soţie şi mamă a celor 7 copii ai săi. Deşi nu a fost un pictor foarte bogat, timp de 30 de ani reuşeşte să-şi întreţină familia din vânzarea tablourilor. În 1882 are loc ce-a de-a şaptea expoziţie a impresioniştilor unde tablourile lui Pissaro sunt foarte apreciate.
De la această expoziţie lucrările sale se vând foarte bine, îmbunătăţindu-se viaţa familiei artistului. La un moment dat Pissarro se detaşează de impresionism, abordând tehnica pointilismului, perioadă în care nu are prea mare succes în vânzarea tablourilor sale. Adevărata apreciere vine odată cu expoziţiile sale din SUA şi Europa. Înainte de moartea sa din 1903, Pissarro devenise un pictor foarte apreciat, ale cărui tablouri se vindeau la preţuri destul de mari.
Viorica Romaşcu
