După ce ani de zile, Comandamentul de Bombardament fusese adulat de britanici, acum, devenise ţinta tuturor criticilor şi a dispreţului public.
Mareşalul Aerului, Sir Arthur Harris, a devenit din gloriosul „Bomber” Harris dispreţuitul „Butcher” Harris („Măcelarul” Harris). Deşi Comandamentul de Bombardament administrase sectorul din armata britanică cu cele mai mari pierderi umane şi materiale din anii războiului, nicio decoraţie nu i-a fost acordată la sfârşit. În discursul dedicat victoriei în război, Sir Winston Churchill a omis să le aducă piloţilor de pe bombardierele britanice vreun omagiu.
După alegerile postbelice câştigate de Partidul Laburist, noul prim-ministru, socialistul Earl Attlee, s-a arătat şi mai hotărât: în ianuarie 1946, Sir Arthur „Butcher” Harris nu a mai fost nominalizat pe lista cu onoruri de război. Zilele „Bătăliei pentru Anglia” – de la începutul războiului – păreau uitate în 1946. Înţelegând că trebuie găsit un vinovat, Sir Arthur Harris a acceptat cu onoare această gravă insultă: la 13 februarie 1946 se autoexila în Africa de Sud.
De partea cealaltă a Oceanului, în Statele Unite, „8th Air Force” a avut parte de un tratament diferit. Piloţii americani au fost decoraţi pentru merite de război. Aceasta însă datorită inspiraţiei generalului George C. Marshall, care a declarat public, foarte liniştit, că americanii bombardaseră Dresda, dar „la cererea ruşilor”. O „gogoaşă”, o „dezinformare” care i-a salvat însă pe piloţii americani. „La cererea ruşilor” însemna că piloţii americani „prestaseră” doar un serviciu pentru Armata Roşie, aflată în ofensivă, conform unor planuri de bombardament existente la Moscova.
Argument suficient pentru liniştirea opiniei publice americane. La Nurenberg, bombardamentele de la Dresda nici măcar nu au fost menţionate, cu toate că făcuseră de două ori mai multe victime decât atacurile nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki! Decenii la rând, masacrul de la Dresda, din februarie 1945, nu a existat pentru Aliaţi.
DAN ALDEA
