Baza culturală a Renaşterii a constituit-o Umanismul, care viza practic, un interes special pentru cultura antichităţii.
Descoperirea manuscriselor clasice, gen Dialogurile lui Platon, operele lui Herodot, Thucydite, au creat un soi de orientare specială a marilor oameni de la aceea vreme, făcând să renască specii artistice, cu siguranţă dăruite eternităţii. Mulţi dintre cei care au urmat şcoli în Bizanţ, după căderea Constantinopolului, s-au refegiat în Italia, predând la şcoli înalte din Milano, Veneţia, Ferrara. Gânditori de marcă ai Renaşterii, gen Marsilio Ficino, Pico della Mirandola, se orientează cu precădere în direcţia neoplatoniciană. Are loc cultivarea armoniasă a spiritului dar şi a corpului, omul devenind centrul atenţiei în studii ştiinţifice şi creaţii artistice. Nu mai departe, lucrurile stau în felul acesta şi în domeniul artelor plastice. Florenţa devine asfel, în secolul al XV lea un centru al Renaşterii italiene.
Descoperirea perspectivei liniare îi revine lui Filippo Brunelleschi, care realizează capodopera formei cupolei Domului din Milano. Lorenzo Ghiberti, Michelangelo se remarcă într-un mod, indiscutabil, excepţional. Primul prin „Porţile Paradisului” din faţa Domului din Milano, iar cel de-al doilea prin geniul său manifestat atât în pictură, sculpură, arhitectură, cât şi în poezie. Donatello se distinge şi el prin opere de excepţie: statuia de bronz a lui David, monumentul ecvestru Gattamelata din Padova, sau prin tribuna de marmoră Cantoria pentru Domul din Padova. În pictură, Cimabue şi elevul său Giotto execută frescele din capela „Scrovegni”, şi din capela „Santa Croce” din Florenţa.
Dacă în Renaşterea timpurie se remarcă cu precădere Massacio, fiind considerat deschizătorul de drum în pictura din această perioadă, Ucello se arată absolut fascinat de şansele perspectivei în pictură, pentru ca Fra Angelico, Jacopo Bellini, Pierro della Francesca să se dea tot ceea ce poate da un geniu în domeniul artelor plastice. Pictorii din generaţia următoare au contribuit la înnoirea redării în perspectivă a peisajelor, compunerea minuţioasă a tablourilor, fineţea redării figurilor: Pollaiuolo,Verrocchio, Domenico Ghirlandaio, Mantegna, Giovani Bellini, un loc aparte ocupându-l Botticelli. Iar dacă e să vorbim despre un apogeu în Renaştere, acesta, cu siguranţă a fost subliniat de Leonardo da Vinci, Michelangelo, Tizian.
Viorica Romaşcu
