Aspectul medieval al Bucureştiului, păstrat în Centrul Istoric, a fost de-a lungul anilor grav afectat de cutremure şi incendii. Prin planul de reabilitare initiat de Primăria Capitalei şi cu concursul arhitecţilor şi istoricilor s-a reuşit să fie scoase la lumină o parte din vestigiile de o mare importanţă istorică, culturală şi ştiinţifică pentru trecutul oraşului.
Traversând zona, în timpul lucrărilor pe podurile de lemn ce acopereau săpăturile şi care asigurau accesul spre Calea Victoriei, pietonii şi turiştii străini se opreau, comentau şi fotografiau acest muzeu în aer liber. Cea mai importantă stradă din centrul istoric este Lipscani, cunoscută sub numele de Uliţa Mare, şi care ia numele de Lipscani pe la anii 1750, de la târgul cel mare de la Lipsca (Leipzig) de unde negustorii aduceau cele mai căutate mărfuri. Strada Lipscani începe din Piaţa Mihai Vodă şi se termină în Piaţa Sfântul Gheorghe. Pe porţiunea cuprinsă între Piaţa Mihai Vodă şi Calea Victoriei, în apropiere de palatul în care au funcţionat pe rând Vama Postei, mai târziu Procuratura Generală, şi până de curând Ministerul Administraţiei şi Internelor se află PAVILIONUL ANTICARILOR. Ridicat de Asociaţia Anticarilor, în urma deciziei Comisiei Interimare a Municipiului Bucureşti, la 14 martie 1924, acest Templu al cărţilor avea să devină o prezenţă activă în viaţa comercial culturală a Capitalei, stopată însă de un ordin aberant al gen. Ion Răşcanu, primar al Capitalei, între 21.10.1942 şi 22.08.1944.
Pe colţul dinspre Calea Victoriei (Podul Mogoşoaiei), amintim de celebrul Grand Hotel de France, Hotelul “LaFayette”, care a supravieţuit bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar structura de rezistenţă a cedat la cutremurul din 4 martie 1977 ce a dus la demolarea sa. Pe locul rămas gol şi transformat într-un părculeţ, după anul 1990 s-a ridicat rapid noua clădire de tip occidental, în anii 1995 – 1998, sediul “Bancorex”. În urma săpăturilor pe strada Lipscani, în colţul străzii cu Calea Victoriei, s-au descoperit vestigii ale hanurilor, în dreapta – hanul Filipescu, iar în partea stângă – hanul Zlătari. Hanul Zlătari, ce înconjura biserica, a fost mistuit de flăcări, în picioare rămânând biserica cu acelaşi nume. (Va urma)
L. Zaharia
