Plein-air-ul este o expresie franceză, care înseamnă „în aer liber” şi este utilizat în mod special pentru a descrie actul de pictură în aer liber. Artiştii, de-a lungul timpului au pictat în mijlocul naturii.
Dar într-un mod special, s-au remarcat cei din secolul al XIX-lea, în care lumina naturală a devenit deosebit de importantă, mai cu seamă pentru gruparea adunată la Barbizon şi Fontainbleau, cât şi pentru cei care compuneau tagma reputaţilor impresionişti. Deşi nu există un Barbizon şi un Fontainbleau în România, artistul Florin Mocanu, a smuls cu destulă grijă din peisajul românesc o nouă tehnică a plein-air-ului, reinventând-o într-o manieră modernă, şi peste care a interpus adesea rafinamentul coloristic la verdelui de smaragd.
Preocupat de rearanjarea elementelor care se aglomerează, deloc întâmplător pe paginile sale compozistice, pictorul Florin Mocanu, în virtutea unei sensibilităţi artistice deosebite, se luptă cu materialitatea, compunând-o şi descompunând-o, în căutarea unui adevăr unic, care ţine indiscutabil de spirit. Astfel, toate elementele sale materiale, supuse inevitabil transformărilor sau degenerării, date parcă anume, de o traseistică subtilă a spiritului, se supun, mai mult sau mai puţin dureros, procesului metamorfic, derulat în creuzetul creativ al artistului de faţă, şi dincolo de care se doreşte cu obstinaţie, dezvăluirea marilor esenţe.
Natura, în toată splendoarea ei, în cuprinderea căreia se află regnul vegetal, mineral, acvatic participă într-o nouă formulă compozistică, reinventată de această dată, sub forma unor aglomerări nonfigurative, în cuprinderea estetică a unei coregrafii cromatice a perisabilului, dincolo de care se poate auzi tăcerea sublimă a transcenderii. Florin Mocanu este unul dintre artiştii români tineri, remarcabil prin forţa sa de a dărui tablourilor sale un soi de picturalitate care abundă în tonuri, nuanţe sau tente de culoare peste care aşterne nervozitatea unei pensulaţii grave. Este absolvent al Academiei de Arte Bucureşti, secţia pictură, sub îndrumarea a doi profesori de excepţie, Alexandru Chira şi Ştefan Câlţia.
Participă la nenumărate expoziţii personale şi de grup, în cadrul galeriilor de artă bucureştene şi din ţară. Recunoaşterea valorii sale se concretizează adesea prin dobândirea unor premii. În anul 2004 deţine Premiul I, în cadrul Bienalei de Artă Târgovişte, în prealabil obţinând, tot în acelaşi loc, Premiul U.A.P. În anul 2000 i se acordă Premiul I la Salonul de Artă Bucureşti, pentru ca, puţin înainte de acesta să i se acorde Premiul I pentru pictură, decernat de U.A.P. şi multe alte premii valoroase. Numeroase lucrări se află în colecţii particulare din România, Italia, Germania, Japonia, Franţa.
Viorica Romaşcu
