Când a murit, în 1955, corpul său a fost incinerat, cu excepţia creierului care, din acea vreme îi intriga pe specialişti. A fost cântărit, măsurat, fotografiat, analizat chimic etc. pentru a se stabili o legătură între acesta şi geniul savantului. A fost reperată o anomalie. Se ştie că traseul de la suprafaţa creierului e acelaşi la toti indivizii. Nu şi la Einstein. Una dintre circumvoluţiuni nu urmează itinerariul normal. Acest detaliu e suficient pentru a explica geniul? Unii oameni de stiinţă cred asta. În opinia lor, aceasta anomalie ar fi permis zonei creierului situată în spate, să se dezvolte mai mult. O zonă implicată în gândirea matematică şi în vizualizarea spaţială. Majoritatea oamenilor de ştiinţă nu sunt însă de acord cu aceasta interpretare. Geniul lui Einstein ar putea fi explicat mai degrabă prin circuitele microscopice care leagă neuronii. Pentru asta e nevoie de cartografierea acestei reţele compuse din miliarde de încrengături şi ramificaţii, repartizate în numeroase locuri ale creierului, pentru a înţelege cum funcţiona spiritul savantului. Deocamdată, acest lucru e imposibil. Oricum, creierul sau ne da o lecţie, banală, la urma urmei: geniul nu e incompatibil cu un creier „malformat”… (A.M.)
