Românii sunt la fel de reticenţi cu privire la sexualitate cum este un părinte în momentul în care e nevoit să-i dezvăluie fiului său crudul adevăr: Moş Crăciun nu există.
Ne place să ne minţim. Noi purii şi inocenţii ne înroşim ca nişte buni creştini atunci când vine vorba de “chestii din alea necurate”, pentru că aşa am fost educaţi, ni s-a spus că aşa e frumos şi moral. Nu ştiu însă cât de morală este ipocrizia.
Ieri seară eram pe la Unirii şi am trecut prin faţa unui chioşc de ziare. Nici urmă de revistă porno. Doamna Ema, vânzătoarea, mi-a spus că erau dosite undeva, în spate, departe de ochii curioşilor. Mi-a zis că cei care vor să cumpere aşa ceva nu au nevoie de vreo invitaţie specială, pentru ei nu contează subiectele de pe prima pagină. Am întrebat-o pe doamna Ema dacă merg bine vânzările la materialele pornografice. Mi-a aruncat o privire care spunea ceva de genul “măi băiete, tu te-ai născut ieri?”. “Adevărul e, mi-a zis, că nu mai merg cum mergeau.
Lumea preferă să se uite pă Internet. Acolo-i gratis şi nici nu-i vede nimeni…”. Câţiva clienţi mai existau totuşi. Am aflat că majoritatea erau trecuţi de 30 de ani, de condiţie socială medie, şi preferau să cumpere reviste mai ieftine, cuprinse între 6 şi 8 lei. “E un domn care-mi face vânzare în fiecare luni la porno!” mi-a declarat mândră doamna Ema. Când am întrebat-o cam care-i părerea ei cu privire la acest fenomen, a început să-şi defuleze toate frustrările şi mi-a zis că, dac-ar fi după ea, le-ar scoate imediat de pe piaţă. “E vorba de ruşine, mi-a spus. Chiar nu le e pic de ruşine?”.
Nea- Titi, de la chioşcul de alături, un tip grizonat, trecut de 60 de ani, mi-a zâmbit hoţeşte de când m-a văzut. Mi-a zis că el îi înţelege pe tinerii care cumpără astfel de reviste: “Are şi ei nevoi. Fetele din ziua de azi sunt prea fiţoase, nu mai e destul că le scoţi la o amandină şi-un cico. Dacă n-ai BMW sau Merţan n-ai făcut nimic”. E imposibil să nu întrezăreşti o fărâmă de adevăr în vorbele astea.
Erotism v.s. pornografie
Linia care desparte erotismul de pornografie a ajuns să fie subţiată din ce în ce mai mult. Pentru ochiul neavizat ea este uneori imperceptibilă. Diferenţa dintre Hugh Hefner şi Larry Flint a fost şi va fi întotdeauna de stil: unul îl are, iar celuilalt îi lipseşte cu desăvârşire.
Până aseară nu intrasem niciodată într-un sex-shop. Îmi amintesc cum îmi jurasem de pe la 16 ani că exact în ziua în care voi împlini vârsta legală voi profita din plin de viaţă, că mă voi înfrupta cu nesaţ din fericire, fericire pe care o percepeam pe-atunci drept un amestec de sex, alcool şi tutun. Un fel de sixties-seventies reloaded. Am întârziat mult timp să o fac. Şi iată-mă acum, stând în faţa sex-shop-ului Erotica de la Unirii şi încercând să mă conving că nu este mare lucru, că pot deschide acea uşă fără a mă simţi copleşit de multitudinea falusurilor din jur şi de privirile lor iscoditoare.
Prin cap mi se răscolesc replici din Fight Club (“I am Jack-s total lack of surprise”), imaginile cu dildo-ul gigantic din camera Marlei şi celebra sa replică pe care i-o spune lui Tyler: “Don-t worry. It-s not a threat to you”. Într-un final intru şi fac orice pentru a ocoli privirile vânzătorului. Asta facem cu toţii. Ne este al naibii de frică să fim judecaţi, să nu cumva să lăsăm vreo impresie greşită celor din jur, să nu fim chiar noi aceia care vor perturba echilibrul perfect al acestei lumi.
Râsul – cel mai bun medicament
Vânzătorul îmi spune că atitudinea oamenilor când intră în magazinul său este cât se poate de diversă. Unii zâmbesc, râd pe sub mustaţă, se miră şi chicotesc copilăreşte atunci când văd câte un vibrator mai mare. Îmi zice: “De fapt, cele mai multe reacţii le surprind atunci când ies afară la o ţigară. Tinerii, cei din generaţia noastră, până în treizeci de ani, sunt de obicei foarte ok, nu au nicio problemă. Bătrânii de cele mai multe ori au nişte mutre dezgustate”. Să-nţeleg că e doar o problemă de vârstă? Tipul mă lămureşte imediat. Există aşa-numiţii “tineri cu principii”, cei care nu sunt de acord cu acest fenomen al sexualităţii afişate şi care preferă să ia totul la mişto – râd şi trec mai departe.
Jena.
De asta trebuie să scăpăm.
Mai este sexul un subiect tabu în plin secol XXI ? Răspuns : DA. Mentalitatea colectivă se schimbă cel mai greu, e aproape imposibil să-i explici lu- ţaţa Sanda din Budeşti cum stă treaba cu educaţia sexuală şi de ce trebuie să tratezi aceste chestiuni cu copiii încă de la o vârstă destul de mică.
97,3% din oameni au fantezii sexuale. Un bărbat normal se gândeşte de aproximativ 37 de ori pe săptămână la sex.
Normalitatea se schimbă în permanenţă.
Theodor Barbu
